In viziunea mea chiar diferentele ne fac sa fim ca toti ceilalti... avem senzatia ca suntem unici dar in lume ar fi milioane de alti oameni care gandesc la fel ca noi sau au aceleasi trasaturi dar la cati de multi si indepartati suntem e extrem de greu sa intalnim astfel de persoane
Toata lumea se simte diferita, dar pentru un strain el face parte doar din "restul lumii" cu nimic mai special decat acesta
Liniștea mă diferențiază, și n-aș schimba asta la mine.
Am mai întâlnit oameni cu un caracter asemănător, cu direcții comune cu ale mele, însă tot aveau ceva diferit de mine, care mă bucura.
Mi-a spus mami cand eram mic ca daca nu am ceva dragut de spus de anumite rase care locuiesc in Romania si nu sunt romani sa nu zic.Deci prefer sa nu zic ce as face cu aceea bagheta
Poate. As vrea sa scap de timiditate si sa capat ceva curaj, de fapt tupeu... de fapt, habar n-am. Nu-s buna la analize, cu atat mai putin la autoanalize
Poate daca ma intreba cineva asa ceva in liceu...as fi stat pe ganduri. Dar acum sunt mandra ca nu mai incerc sa fiu pe placul altora, ci pe placul meu. Chiar si cu riscul de a parea ciudata. Asa am fost vazuta toata copilaria, dar acum zambesc cand cineva imi atribuie un asemenea adjectiv.
Deci, nu. Nu as vrea niciodata sa fiu ca si ceilalti.
Multe dorințe a avea, dar din păcate nu exista așa ceva, dar exista Dumnezeu ne rugam si toate vor fi la timpul lor
Dar deja sunt diferit fata de alti, de la adn pana la personalitate, nu as avea nevoie de asa ceva
Nici intr-un caz, vreau sa-mi pastrez acel strop de originalitate pe care-l am!
Pana la urma nu este nevoie de o bagheta pentru a face asta.
Ce ar face, mi-ar mai da o mana? Nu asta m-ar diferentia. Deja ma diferentiez. Pana la urma fiecare o face, dar uitam lucrul asta si ne cufundam in restul multimii.
Dar daca ar fi sa spun numai despre mine, si fara nici o urma de aroganta spun asta, nu, nu as schimba.
Spun asta acum. Dar existau momente, seri, in care imi doream sa fiu exact ca ceilalti. Cred ca doar mentalitataea ne diferentiaza.
Sau ar mai fi superputerile, dar deja e o alta poveste ^_^
Ar fi si cateva sustin ceea ce spun, dar mai rau m-as revolta impotriva mea. Si de ceva vreme incerc sa fiu si eu de acord cu mine
Dar cred ca tot o fac. Nu stiu daca e un paradox sau ceva. Pana la urma daca gandim logic, da, fiecare om se diferentiaza, dar pana la urma asa sa fie?
Oare ce ma deosebeste de... tipul de la cablu sa zicem. Niste nimicuri. Pana la urma cred ca urmarim acelasi ideal.
Dar tot nu as schimba ceva la mine. Raman cum m-a lasat Dumnezeu. El stie de ce sunt asa
Am voie sa visez?
Ok.
As vrea sa am sufiicente resurse sa gasesc leacurile bolilor considerate incurabile.
PS.Ce-i cu tine cu noaptea-n cap pe site? Te stiam pasare de noapte...
De noapte sunt doar ocazional.
Ai voie să visezi, Angy, desigur, însă poţi, te rog, să-mi şi răspunzi la întrebare?
Majoritatea oamenilor nu au suficiente resurse ca să găsească leacurile bolilor considerate incurabile (cu excepţia diabetului, poate, şi a anumitor tipuri de cancer, care se pot trata printr-un regim alimentar vegan şi echilibrat).
Întrebarea (simplificată) era: dacă ai putea să fii ca majoritatea/"toţi", ai vrea să fii?
Nu.Omul e unic in felul lui.
Nu cred vreau sa,, copiez'' pe cineva.
Scuze, dar am o dispozitie proasta, poate de aia nu am inteles/ inteleg intrebarea.
E ok. Mersi frumos.
Eu am găsit multe surse, documentare, care spun altceva, ca de exemplu:
http://youtu.be/o3Bu6MJZbW0
http://youtu.be/2pjkC71exKU
Ai pe cineva în familie care suferă de diabet? Eu zic să încerce să urmeze sfaturile din documentar măcar pentru 30 de zile şi dacă zahărul din sânge se normalizează, eu zic că e un motiv suficient de puternic, ca să treacă la veganism permanent. Ar avea numai de câştigat.
Crede-ma, nu se vindeca.
Poate ca pentru cei cu diabet de tip 2 o dieta vegana ar fi de folos in masura in care nu consuma carbohidrati si glucide, adica orez, cartofi, paste, majoritatea fructelor, morcovi... ar ramane putine de mancat, nu?
Dar pentru cei insulino-dependenti o dieta de asta ar fi un chin in plus.
Eu una, rămân sceptică.
Uite încă ceva despre diabet:
http://youtu.be/0viz3jej1w0
http://youtu.be/hoqi_io6WDo
E un paradox.
Ca sa vreau sa folosesc bagheta trebuie sa inteleg mai intii ce obtin cu ea.
Oamenii sunt ei insisi diferiti intre ei.
In momentul cind as folosi bagheta, ar insemna ca ea face o medie la momentul respectiv a atributelor care apar la suficient de multi oameni pe care tot bagheta ii defineste ca majoritate. Sa zicem 2 miliarde au diferente minime intre ei.
Cind o folosesc, bagheta imi elimina (sau niveleaza) toate atributele care nu intra in lista celor doua miliarde.
Devin,, ca ei" incluzind aici si calitati fizice a inaltime, greutate, stare de sanatate?
Ce facem cu sexul? Daca cele doua miliarde sunt numai femei? Devin femeie?
Orisicit, presupunind ca bahgeta rezolva aceste probleme, ca de aceea e magica, peste nu multe secunde vor aparea noi oameni cu calitati dinafara celor 2 miliarde standard si dintre acestia vor disparea unii.
Media calitatilor comune se schimba si, implicit si eu, devin iar deosebit fata de majoritate, poate in numai citeva secunde. Ce am cistigat?
Da, mersi pentru lamurire.
E o intrebare simpla la care e greu de raspuns.
As schimba acele lucruri de care as putea fi convins ca majoritatea are dreptate. As schimba alte lucruri daca as fi sub amenintare, ca sa supravietuiesc.
Desi pina acum m-am mentinut: nu-mi place fotbalul, nu-mi place sa dansez, nu vorbesc mult la telefon, nu golesc sticlele de bautura la petrecere pentru ca asa imi cere tovarasul de la masa :-)
Pe de alta parte, colectivul in care lucrez are nevoie de munca mea in timpul orelor de program iar eu, in loc sa ma schimb, stau pe internet. La asta au Ei dreptate.
Ar mai fi de adaugat ca exista societati mai dominante si altele mai putin dominante.
Cele mai putin dominante (sa zicem cele din Scandinavia) te lasa in principiu sa fii cum vrei cu conditia sa te poti racorda la un numar limitat de puncte de contact cu societatea. De exemplu sa respecti legile si un minim de principii morale.
Daca acel ceva care ma face diferit de restul, e un lucru bun, nu as folosi bagheta.
Daca e un lucru rau, gen sa am o placere sa violez scorburi de copaci, in special de sterjar, si sa nu ma pot controla l-as schimba.
Ma rog, daca nu zice nimic copacul, nu e viol. Intelegi ideea.
Da, iar pe lângă pedofilie, zoofilie şi alte chestii de genul, care parcă nu ţi-ar veni să le păstrezi, cred că şi atunci când, de exemplu, ai un membru lipsă, ai prefera să-l ai, ca toţi ceilalţi. Dar sunt, mai degrabă, nişte excepţii.
Da,foarte corect, ar trebui sa iti dai funda singura, daca s-ar putea
Ti-am citit intrebarea de 3 ori, sa ma asigur ca am inteles bine. Ceea ce m-a mirat oarecum, desi e din sfera filosofica, cam este pentru prima data cand aud/citesc o asemenea intrebare.O alta cu acelasi rost de auto-reflectare, dintr-un unghi introspectiv, dar destul de cunoscuta mai este 'este bine sa fim ca toti ceilalti?'.Dar, din nou, mai intai de a se raspunde ar trebui definit "bine" si "ca toti ceilalti", tinand seama de faptul ca "bine/rau" - conceptii pur subiective iar "toti ceilalti" - societatea formata din oameni, incluzandu-te si pe tine ->>> insemnand o masa foarte complexa in diversitate.Deci ce ne apropie unii de altii? Care sunt cauzele ce ne fac sa ne simpatizam reciproc pe plan social? Sa ne adunam in grupuri, sa vrem sa ne legam viata unul de altul? : )Eu zic ca tocmai ceea ce avem mai important in comun, modul in care ne raportam la cei din jur prin intermediul a ceea ce ne uneste mai mult. Faptul ca cei mai multi dintre noi avem acest lucru in comun si anume sa ne adaptam, sa simtim si sa traim, pentru ca pana la urma am o banuiala, ca oricat de diferit ai fi sau te-ai considera, pana si cea mai introvertita persoana iti va putea spune ca fara un plan social nu ar mai exista dezvoltare personala, iar, la scara mai larga, in lipsa unei societati nu ar mai exista progres.
Eu nu i-as spune unicitate dar da, cred ca exista originalitate in aceasta lume, iar de diversitate nici nu se pune problema! Este tocmai ceea ce ma face pe mine EU, iar pe tine TU, mici diferente in mare parte, dar semnificative.
Este chiar de preferat sa nu fim toti asemenea altuia, dar aici vad eu buba, este totul cu o limita.Toate pana intr-un punct.Probabil pana intr-acela in care sa nu te separi complet de restul lumii, ajungandu-se chiar la o indelungata izolare.
Raspunsul meu ramane prin urmare da, as face-o, cel putin in acest caz, si sper ca am oferit 2-3 argumente plauzibile de ce astfel. Apropo, poate mai revin pe seara cu un edit, as avea mai multe de scris.Mai sunt si in urma cu raspunsul, dar abia acum am vazut intrebarea : D.
Mulţumesc pentru interesul şi timpul acordat.
Dacă revii pe seară cu un edit, mai citeşte şi a 4-a oara întrebarea. Ceva îmi spune că nu ai înţeles-o pe deplin (un indiciu: tu ai vrea să nu fii tu?).
Scz, nu cred ca inteleg la ce te referi, adica sa-mi adaug o calitate care sa ma diferentieze sau sa schimb ceea ce ma diferentiaza cu normalitatea?
No way! Alegerile pe care le-a făcut m-au făcut omul de azi! iar alegerile pe care le voi face, sper să mă îndrepte spre bine!
Daca toti am fi la fel ne/am plictisi, pentru faptul ca suntem diferiti suntem frumosi
PrettyMe întreabă: