Daca ai avut parte in ultima perioada sau in viata de o intamplare pe care nu ai putut sa ti-o explici logic?
Da, în cazul meu au fost chestii minore, dar am simțit cumva că viața mă bate cu exact problemele mele sau că unele chestii se întorc.
O să dau un exemplu, când aveam prieteni, fiind și primii de altfel, undeva pe la 16/18-20 de ani, mă durea critica și micile astea așa răutăți ale lor sau "glumițe", apoi la facultate am întâlnit o fată, care era și din altă grupă și cu care am simtiț o conexiune aparte, deoarece aveam o gândire asemănătoare și ne înțelegeam destul de bine, dar ea avea un handica sau mă rog, avea o problemă numită Lupus, funny e că fata mă invitase până chiar și la nunta ei, care urma să se întâmple într-un an. Deci părea că acolo se încheagă o frumoasă prietenie. Vreau să vă spun că doar în timp ce-i dădeam un sfat pe Facebook și vorbeam noi, cum vorbeam de-ale nostre, nu știu ce îi ziceam eu ei de boala ei, dar cumva cu sens bun, nicidecum negativ, ea a interpretat într-un alt sens și ăla a fost ultimul moment în care noi ne-am mai văzut. Atunci pentru prima dată am simțit că experiențele se întorc când te aștepți mai puțin. Tot ce interpretam eu în jurul meu sau vedeam rău, a văzut și prietena aia de atunci. Funny e că toată acea experiență m-a făcut să-mi pun semne de întrebare, dacă nu cumva toți prietenii de-a lungul vieții mi i-am pierdut întradevăr doar pentru că ei erau răi și eu simțeam, și da, Dumnezeu i-a luat de lângă mine sau pe toți i-am pierdut din cauza unei paranoia, să zicem și chiar a unei mici infatuări, că eu nu aș ierta greșelile altcuiva?
De la acea experiență și azi mă întreb acest lucru? Și mi s-a părut că roata s-a întors.
Hai să vă mai povestesc încă unul care mie una mi s-a părut al naibi de dubios.
Probabil ați văzut pe aici sau dacă nu ați văzut vă spun acum, că m-am luptat de 7 ani ca să-mi găsesc un post sau măcar să iau titularizarea la stat și să mă obișnuiesc cu munca de profesoară. În anul 2020, chiar anul cu pandemia, am găsit niște cărți bune de titularizare și chiar am învățat ceva mai intens și vreau să vă spun că luasem titularizarea cu 7 și ceva. 
Toate bune și frumoase, părea că viața se așează. Posturi titularizabile erau doar pe la periferia Județului. Eu sunt undeva între Constanța și București. Deci postul meu era undeva prin apropiere de București. Nu aveam cum să fac naveta așa că am decis să fac naveta din București, ziceam că aia e, oricum deja Bucureștiul îl știam în mare de pe vremea facultății, deci stăteam un an, doar ca să nu-mi pierd titularizarea.
M-am dus cu mama, am găsit și garsonieră aproape de gura de metrou și aproape de gară, că trebuia să iau un tren, pe la ora 5 dimineața ca să fiu acolo la școală la 7 și 20, că era și nebunia cu Pandemia și copiii trebuia preluați mai devreme și tot așa. Am văruit garsoniera, am cheltuit iar ceva bani, doar ca să pară că ar fi bine și deja începe totul să se așeze și în viața mea.
Garsoniera era plină de gândaci, vreau sa spun că eu am fobie de insecte, de aia gravă, dar eram atât de motivată să stău, după toți anii ăia pe tușă, încât ajungeam să mă bat cu ei în încăpere, în săptămâna aia, cât am stat acolo. Vreau sa spun că am stat o săptămână, mă obișnuiam să fac naveta, să mă trezesc la 4 dimineața, toate cele.
Joi seara, deci din prima săptămână de școală vreau să spun că am primit telefoane de la bărbați random, că ei caută relații serioase și bla-bla. În final mi s-a bătut și în ușă la chirie. Am plecat vineri direct acasă și cum am luat chiria așa am și predat-o.
Apoi tot weekendul, mătușa mea a făcut cercetări, i-am sunat pe oamenii care mă sunaseră pe mine, s-a dat drept vânzătoare ambulantă, apoi i-a luat cu adevărul și le-a spus că ce și cum mă sună ei pe mine, că oricum ei au 40, 50 de ani și eu am 20 de ani. Și tot așa. Ăia cu chiu, cu vai, au recunoscut că mi-au găsit numărul pe o pagină de Facebook, de matrimoniale. Și că oamenii au sunat. Faza e că numele și numărul meu erau lăsate de altcineva. Funny e că, pe tipa aia, dacă în spatele contului ar fi o ea, o am și azi la prieteni.
Toată tărășenia asta, pentru mine a fost frapantă în sensul că, eu mereu mi-am dorit mister, adoram, eram însetată de tot ce înseamnă mister, eram chiar supărată că viața nu poate fi ca în filme și pentru prima dată am avut parte de mister, pentru că nici azi nu am aflat cine a fost în spatele a tot. Am pus asta mereu pe baza lui Dumnezeu. Cred că în sfârșit Dumnezeu îmi răspundea la o dorința huge de-a mea, doar că în cazul meu, misterul nu a fost aflat și nici nu s-a finalizat cu happy-end ca în filme. De aici am aflat și sensul cumva al vorbei "Ai grijă ce-ți dorești, că se poate întâmpla". Probabil din asta am mai tras concluzia că filmele nu sunt ceva chiar așa de benefice pentru mintea umană și chiar pentru sănătatea noastră. Dar clar acolo exista Dumnezeu, care în felul lui bizar îmi răspundea la o mare dorință de a mea. Sincer după experiența asta cu misterul, vreau să vă spun că uneori mă îngrozesc de ideea de a-mi îndeplini dorința cu a vedea demonii. După mister, una dintre marile mele dorințe este tocmai asta, să văd concret, palpabil dacă Dumnezeu există și chiar dacă și demonii există. După toată tărășenia cu misterul, am zile în care nu-mi mai doresc treaba asta, că îmi zic că mi-o poate îndeplini și pe aia cu demonii cândva și ar fi poate prea mult de dus, dar uneori tot mai iese la înaintare, dorința. Deci de aceea spuneam că astea ar fi așa niște experiențe marcante din viața mea, care m-au făcut să observ că totuși God ăsta există.
Aaa, o altă experiență care chiar mă pune pe gânduri, este cea cu plimbatul noaptea pe afară, fără a mi se întâmpla ceva în toți acești ani. Ok, punem jum din treabă pe seama fizicului meu mare, deci oamenii din varii motive, oricum mă consideră mai în vârstă și poate nu au interes în a-i face ceva unei bătrânici dar faza e că eu când deschid TV-ul observ multe crime, chestii chiar horror cu strada și nu doar sexuale. Deci conform cu tot ce știu despre stradă, ar fi trebuit și eu să am o astfel de experiență, măcar o dată, în viață. Vreau să vă spun că după bullyul de la școală, eu cu strada, n-am mai avut nici cel mai mic incident. Deci asta mă face să cred că eu chiar am avut mereu un înger păzitor deaspura capului.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Păi scepticii v-ar contrazice imediat.
Explicația la ce nu există pur și simplu EXPLICAȚIE ar fi că acolo există un Dumnezeu.
Asta ar fi cea mai simplă explicație. Dar funny e că viața e plină de astfel de experiențe fără vreo explicație. Sau pur și simplu experiențe duale/paradoxale/ciudate. Mie una mi se întâmplă la anumite momente în viață, probabil ca să înțeleg că oricât m-aș lupta să cred că El nu există, de fapt există. Asta în cazul meu, nu proiectez și pe cazul dv.
RăspundeSotul meu a fost ateist si foarte sceptic, totusi cand s-a imbolnavit, o data a venit alb ca varul acasa si imi spunea ca i s-a aratat fecioara Maria.Nu sunt suparata si nici nu comentez pe sceptici si ateisti.Eu ma bucur ca nu fac parte din cercul lor si ca pot vedea dincolo de aceste lucruri, si iti spun un secret cine are fizica atomica si cuantica in degetul mic e de acord cu mine.In alta ordine de idei eu sunt convinsa ca Dumnezeu e in fiecare din noi dar fiecare are liberul arbitru sa experimenteze in aceasta viata ce doreste sa experimenteze pentru a evolua-asta include ca nimanui nu i se interzice sa vada daca focul pirjoleste sau nu mina.Parintele iti spune sa nu pui mina pe foc ca te arzi apoi daca tu insisti sa vezi daca focul chiar te pirjoleste nu ai decat.Dar asta ca o paranteza.Si nu nu sunt curioasa sa ma lamuresti contrariul am o varsta la care nimeni si nimic nu ma poate intoarce de la ceea ce cred -dar asta e o alta intrebare si nu suntem la sectiunea filozofie si religie.Eu pur si simplu sunt curioasa de acei oameni carora l-i s-a intimplat.In alti ani atit eu cit si altii am mai pus aceasta intrebare si erau destui care au raspuns cu povesti adevarate din viata lor. Poate la un moment dat nu acum nu maine sau nu peste un an dar poate o data si tu vei avea parte de asa ceva si iti vei aduce aminte de ce ai zis tu si ce am zis eu.
Răspunde P.S.Sunt foarte multi oameni cu mult mai citit si mai inteligenti decat mine care nu neaga ci din contra, spun ca si intelegerea divinitatii si a celor ceresti necesita sa doresti sa afli aceste lucruri, si o data pornit pe drumul cunoasterii t-i se tot deschid usi si ajungi foarte departe in cunoastere, dar nu mai departe de cit poti accepta.Pot sa zic ca ceea ce la 38 de ani m-i se parea fantezie si exagerare am ajuns incetul cu incetul si mai ales citind multe in domeniu sa realizez cat de putin am cunoscut din tot ceea ce exista in Univers si ceea ce m-i se parea foarte putin de acceptat sau fabulos, sa realizez ca de fapt toate sunt adevarate.Dar subliniez inca o data nimanui nu i se impun aceste cunoasteri numai celor care sunt deschisi la asa ceva.Eu am devenit deschisa si in cautare dupa moartea sotului.Si toate informatiile au venit incetul cu incetul spre mine, deoarece daca toate ar veni deodata omul ar lua razna.Asa si mintea noastra nu poate sa cuprinda foarte mult ci pas cu pas anumite lucruri si asta doar daca ne dorim.Pot sa compar acest lucru cu cineva care ani de zile a trait in intuneric si doar la lumina felinarului si dintr-o data iese din casa in miez de iulie.Pai e orbit.De aceea aceasta trecere trebuie facut treptat.O data se iese noaptea, pe urma cand e innorat si ploua, pe urma cu ochelari de soare etc.Asa si cunoasterea daca ar patrunde de pe o zi pe alta ar iesi haos.
Mi-ai scris foarte multe fapt pentru care iti multumesc.As avea si eu multe sa-ti scriu ca raspuns dar incerc sa ma limitez.1-eu cel putin 8 ani de zile veneam acasa dupa 22-23 ca eram in schimbul de dupa masa si nici eu nu am patit niciodata nimic-si nici nu am intilnit tipi dubiosi pe strada, e drept ca distanta nu era mare cam de 20 de minute pe jos iar la un alt servici veneam cu autobuzul acasa.Deci asta nu este asa de mare lucru dar eu pun pe seama ca in vecii vecilor nu m-as fi gindit ca m-i se poate intampla ceva, mintea mea era prea ocupata de autocompatimire ca sunt vaduva si nu ma asteapta nimeni.Si mai pe scurt deja Tesla a spus ca totul in univers este energie, vibratie si frecventa.Neemitind frecvente negative care sa atraga ceva negativ asa imi explic ca mereu veneam linistita acasa.Maximum vara veneau perechi perechi care iar ma duceau cu gandul la singuratatea mea, singurele ginduri negative care m-au insotit toti anii astia erau legate de singuratate.2-cred ca esti de varsta fiicei mele, si ea a trait cam acelasi experiente ce traiesti tu-loc de munca cu naveta de la Cluj la cel mai indepartat sat de pe marginea judetului trezirea la 5, si ea e intr=-o garsoniera dar ea a avut noroc cu o garsoniera ok.Ea e profesoara de engleza si a avut norocul sa primeasca un post acus 2 ani la Dej, dar tot face naveta inca cateva zile si la scoala aceea care e mai departe.Mai am noroc ca si ea crede in tot ceea ce e in afara tiparelor obisnuite de gindire, cred in urma unor vise premonitorii pe care le-a avut la 8 ani si a faptului ca pe vremea aceea am dus-o o data cu mine la un curs de yoga.Eu doar un an am urmat acel curs aveam vreo 38 de ani si pe vremea aceea nu eram pregatita sa continui mai mult de un an.Cei care doreau sa fie experti in yoga trebuia sa urmeze cursurile cel putin 9 ani.Mi-a placut foarte mult primul an dar in anul doi simteam ca e prea mult pentru mine tot ceea ce experimentez acolo si ca ma rup de viata reala si mi-era frica sa ma rup de viata cotidiana de zi cu zi plus nici nu aveam conditii sa exersez si acasa yoga locuiam 4 oameni in 2 camere pe vremea aceea ori pentru yoga iti trebuie o camera unde macar o ora sa faci exercitiile in liniste si fara sa te conturbe cineva.Acum as putea practica am aceasta posibilitate dar nu mai simt chemarea de a experimenta ceea ce se poate experimenta prin practicarea ei-cand simt nevoia de retragere si meditatie ascult albumul Enigma-sper ca o cunosti.A aparut albumul full de 6 ore il am in format mp. 3Mie deocamdata mi-este destul ceea ce pot simti prin meditatia indusa de acest album.In rest da toti avem ingeri pazitori as putea enumera aici cateva cazuri din viata mea in care am simtit ca altceva nu putea fi decat acel inger-sau cum se zice in yoga entitate dintr-o lume paralela -dar asta e o alta idee ca exista lumi paralele cu entitati pe care noi nu le putem sesiza cu ajutorul celor 5 simturi pe care le avem in aceasta realitate 3d.
Aveți dreptate!
Chiar există alte lumi acolo, eu una chiar, v-am zis, vreau, sunt obsedată uneori, de a le vedea mai de aproape. Dar uneori e și mai bine să nu le vedem. Și cum ați spus și dv, nu avem cum să le vedem cu cele 5 simțuri ale noastre. De aceea se spune că cei mai buni la simțit astfel de entități, sunt copiii și animalele.
Mai ales câte am auzit despre pisici, unii susțin că tocmai de aceea în antichitate, pisicile erau favoritele vrăjitoarelor, tocmai pentru că au multe simțuri. Din ce am mai văzut și auzit pe Youtube, ziceau cumva că pisicile astea ar avea un fel de al 6 lea simț. La fel și câinii chiar, dar am înțeles că totuși cele mai înzestrate cu simțuri extrasenzoriale ar fi pisicile.
Deci eu una chiar aș îndemna scepticii să stea mai mult lângă pisici.
Dar chiar fata dv, mai are acele premoniții de care ziceați? Cred că și ăsta este tot un har. Nu toată lumea este înzestrată cu așa ceva.
In general animalele simt unele lucruri mai bine ca oamenii, de exemplu se comporta foarte nelinistiti cand se apropie un cutremur sau ceva rau.Nu fata mea nu mai are premonitii a avut doar la 8 ani.Despre ceea ce vezi ca ai vrea sa le vezi se poate doar daca practici yoga si iesi din corp facind calatorie astrala.Dar nu te-as sfatui s-o faci doar daca deja ai facut ani destui de yoga caci altfel risti sa nu te poti intoarce in corp si sa-ti ocupe corpul o entitate malefica.Eu una nu am avut astfel de ambitii.Ti-as recomanda daca vrei sa vezi mai mult ca alti oameni ramai deschis sufleteste roaga-te mult ajuta unde poti dar nu insista in a face bine necerut ca poate iesi pe dos.Si cand poti ramai singura in mijlocul naturii asezata pe o banca sau o patura si ramai pe post de observator.
Da, în cazul meu au fost chestii minore, dar am simțit cumva că viața mă bate cu exact problemele mele sau că unele chestii se întorc.
O să dau un exemplu, când aveam prieteni, fiind și primii de altfel, undeva pe la 16/18-20 de ani, mă durea critica și micile astea așa răutăți ale lor sau "glumițe", apoi la facultate am întâlnit o fată, care era și din altă grupă și cu care am simtiț o conexiune aparte, deoarece aveam o gândire asemănătoare și ne înțelegeam destul de bine, dar ea avea un handica sau mă rog, avea o problemă numită Lupus, funny e că fata mă invitase până chiar și la nunta ei, care urma să se întâmple într-un an. Deci părea că acolo se încheagă o frumoasă prietenie. Vreau să vă spun că doar în timp ce-i dădeam un sfat pe Facebook și vorbeam noi, cum vorbeam de-ale nostre, nu știu ce îi ziceam eu ei de boala ei, dar cumva cu sens bun, nicidecum negativ, ea a interpretat într-un alt sens și ăla a fost ultimul moment în care noi ne-am mai văzut. Atunci pentru prima dată am simțit că experiențele se întorc când te aștepți mai puțin. Tot ce interpretam eu în jurul meu sau vedeam rău, a văzut și prietena aia de atunci. Funny e că toată acea experiență m-a făcut să-mi pun semne de întrebare, dacă nu cumva toți prietenii de-a lungul vieții mi i-am pierdut întradevăr doar pentru că ei erau răi și eu simțeam, și da, Dumnezeu i-a luat de lângă mine sau pe toți i-am pierdut din cauza unei paranoia, să zicem și chiar a unei mici infatuări, că eu nu aș ierta greșelile altcuiva?
De la acea experiență și azi mă întreb acest lucru? Și mi s-a părut că roata s-a întors.
Hai să vă mai povestesc încă unul care mie una mi s-a părut al naibi de dubios.
Probabil ați văzut pe aici sau dacă nu ați văzut vă spun acum, că m-am luptat de 7 ani ca să-mi găsesc un post sau măcar să iau titularizarea la stat și să mă obișnuiesc cu munca de profesoară. În anul 2020, chiar anul cu pandemia, am găsit niște cărți bune de titularizare și chiar am învățat ceva mai intens și vreau să vă spun că luasem titularizarea cu 7 și ceva. Toate bune și frumoase, părea că viața se așează. Posturi titularizabile erau doar pe la periferia Județului. Eu sunt undeva între Constanța și București. Deci postul meu era undeva prin apropiere de București. Nu aveam cum să fac naveta așa că am decis să fac naveta din București, ziceam că aia e, oricum deja Bucureștiul îl știam în mare de pe vremea facultății, deci stăteam un an, doar ca să nu-mi pierd titularizarea.
M-am dus cu mama, am găsit și garsonieră aproape de gura de metrou și aproape de gară, că trebuia să iau un tren, pe la ora 5 dimineața ca să fiu acolo la școală la 7 și 20, că era și nebunia cu Pandemia și copiii trebuia preluați mai devreme și tot așa. Am văruit garsoniera, am cheltuit iar ceva bani, doar ca să pară că ar fi bine și deja începe totul să se așeze și în viața mea.
Garsoniera era plină de gândaci, vreau sa spun că eu am fobie de insecte, de aia gravă, dar eram atât de motivată să stău, după toți anii ăia pe tușă, încât ajungeam să mă bat cu ei în încăpere, în săptămâna aia, cât am stat acolo. Vreau sa spun că am stat o săptămână, mă obișnuiam să fac naveta, să mă trezesc la 4 dimineața, toate cele.
Joi seara, deci din prima săptămână de școală vreau să spun că am primit telefoane de la bărbați random, că ei caută relații serioase și bla-bla. În final mi s-a bătut și în ușă la chirie. Am plecat vineri direct acasă și cum am luat chiria așa am și predat-o.
Apoi tot weekendul, mătușa mea a făcut cercetări, i-am sunat pe oamenii care mă sunaseră pe mine, s-a dat drept vânzătoare ambulantă, apoi i-a luat cu adevărul și le-a spus că ce și cum mă sună ei pe mine, că oricum ei au 40, 50 de ani și eu am 20 de ani. Și tot așa. Ăia cu chiu, cu vai, au recunoscut că mi-au găsit numărul pe o pagină de Facebook, de matrimoniale. Și că oamenii au sunat. Faza e că numele și numărul meu erau lăsate de altcineva. Funny e că, pe tipa aia, dacă în spatele contului ar fi o ea, o am și azi la prieteni.
Toată tărășenia asta, pentru mine a fost frapantă în sensul că, eu mereu mi-am dorit mister, adoram, eram însetată de tot ce înseamnă mister, eram chiar supărată că viața nu poate fi ca în filme și pentru prima dată am avut parte de mister, pentru că nici azi nu am aflat cine a fost în spatele a tot. Am pus asta mereu pe baza lui Dumnezeu. Cred că în sfârșit Dumnezeu îmi răspundea la o dorința huge de-a mea, doar că în cazul meu, misterul nu a fost aflat și nici nu s-a finalizat cu happy-end ca în filme. De aici am aflat și sensul cumva al vorbei "Ai grijă ce-ți dorești, că se poate întâmpla". Probabil din asta am mai tras concluzia că filmele nu sunt ceva chiar așa de benefice pentru mintea umană și chiar pentru sănătatea noastră. Dar clar acolo exista Dumnezeu, care în felul lui bizar îmi răspundea la o mare dorință de a mea. Sincer după experiența asta cu misterul, vreau să vă spun că uneori mă îngrozesc de ideea de a-mi îndeplini dorința cu a vedea demonii. După mister, una dintre marile mele dorințe este tocmai asta, să văd concret, palpabil dacă Dumnezeu există și chiar dacă și demonii există. După toată tărășenia cu misterul, am zile în care nu-mi mai doresc treaba asta, că îmi zic că mi-o poate îndeplini și pe aia cu demonii cândva și ar fi poate prea mult de dus, dar uneori tot mai iese la înaintare, dorința. Deci de aceea spuneam că astea ar fi așa niște experiențe marcante din viața mea, care m-au făcut să observ că totuși God ăsta există.
Aaa, o altă experiență care chiar mă pune pe gânduri, este cea cu plimbatul noaptea pe afară, fără a mi se întâmpla ceva în toți acești ani. Ok, punem jum din treabă pe seama fizicului meu mare, deci oamenii din varii motive, oricum mă consideră mai în vârstă și poate nu au interes în a-i face ceva unei bătrânici dar faza e că eu când deschid TV-ul observ multe crime, chestii chiar horror cu strada și nu doar sexuale. Deci conform cu tot ce știu despre stradă, ar fi trebuit și eu să am o astfel de experiență, măcar o dată, în viață. Vreau să vă spun că după bullyul de la școală, eu cu strada, n-am mai avut nici cel mai mic incident. Deci asta mă face să cred că eu chiar am avut mereu un înger păzitor deaspura capului.
Nu este nimic ce numi pot da seama logic si cum o vrei tu o luăm doar m-am facut ca nu știu si nu aud... numai sa fie bine.
Ce ar fi daca atunci cand omul intreaba ceva ai raspunde exact la ceea ce intreb nu la ceea ce nu am intrebat.Ar fi foarte bine ca nu numai tu si nu e vorba numai de aceasta intrebare si de tine dar observ de foarte multe ori ca destui oameni raspund la intrebari numai sa se afle in treaba si sa mai cistige 50 de puncte in clasament fara a fi de folos prin ceea ce raspund.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
