Dacă ai fi bolnav și ar exista o metodă medicală să trăiești mai mult, ai accepta-o? Ce este mai important pentru tine: durata sau calitatea vieții? Adu argument!

Calitatea, fara indoiala.
De murit, tot murim candva. O viata plina de chinuri, nu e viata, nu te bucuri de ea. Mai bine sanatos, oricat ai avea de trait.

Depinde si ce simptome s-ar manifesta. Daca nu as avea dureri cumplite as accepta.

Nu,prefer calitatea

Depinde ce as avea. Daca n-as fi nevoit sa stau numai la pat si as putea sa fac ce vreau, atunci da, altfel ce rost ar avea. Calitatea e cea mai importanta.

Depinde de cum as trai.
Calitatea.Sau,după cum ar spune mulți, lipsa ei.

As accepta orice metoda medicala, medicina evolueaza, in ziua de azi daca esti surd poti auzi datorita tehnologi

Daca as avea oameni pentru care sa raman in viata...as face-o.pur si simplu.

Și, și.
Dacă vorbești de durata vieții te gândești și devii conștient că viața ta va avea un sfârșit.
Poți dori să amâni acest sfârșit din multe motive.
Unul din ele este că îți place viața ceea ce este normal.
Al doilea este că ai un ideal, un plan de viață, un scop al cărui rezolvare necesită un timp mai îndelungat. Acesta este cazul meu, cu toate că și primul motiv este valabil.
Deci durata vieții este mai importantă pentru mine.
Calitatea vieții.
Poți să îți dorești o calitate a vieții ideală.
De exemplu să ai acasă confortul și luxul oferit de cel mai bun hotel din lume.
http://www.tuktuk.ro/......-din-lume/
Opusul maxim ar fi să fii homeless.
Între ele există o soluție convenabilă pentru tine, în care să te simți convenabil, astfel încât viața să nu fie o povară, ci să îți placă.
Astfel pentru mine dacă te interesează exact situația mea, ca apoi să evaluezi ce ar fi mai important pentru tine.
Durata vieții cuplată cu un ideal puternic. Acționez astfel ca să îmi prelungesc viața și cu o metodă medicală deoarece consider viața mea prețioasă pentru atingerea acelui ideal.
Am nevoie de o calitate a vieții pentru a funcționa optim în vederea realizării acelui ideal.
Pentru mine viața înseamnă iubire (nu sex, dar și sex). libertate, cunoaștere, din care rezultă știința că ești viu, și con-știința acestui fapt, împărtășită cu ceilalți, în slujba unui ideal care să ajute la supra-viețuire, deci închinat vieții.
Dta când pui întrebarea aceasta se vede.
Că nu știi încă de ce trăiești, că nu au un ideal.
Acesta nu este un defect. Eu de exemplu mi-am găsit idealul major la 34 de ani. Dacă îl cauți, ești pe drumul cel bun.
Al doilea aspect. Că împarți viața pe felii, durată, calitate.
Este bine că știi că se termină, asta face să acorzi vieții tale valoare.
Apoi mai vrei și ceva calitate, ca crema de pe savarină.
Părerea mea, calitatea fără ideal, e moarte curată.
Așa că întrebarea dtale poate fi reformulată în esența ei?
Care este idealul vostru major în viață?
Așa că te întreb eu pe tine.
Care este idealul tău în viață, adică ce vrei să faci?
Că. să ai 20000 de Euro bani de buzunar zilnic, știu de acest ideal al tău, că se vede din felul cum pui întrebarea. și nu este nimic rău în asta.

Eu, chiar dacă aș avea o boală în care mi-ar putea fi prelungită viața pentru câteva luni, dar ar fi doar un chin, și suferință, aș alege să mor acum, decât să mai trăiesc încă câteva luni fără a avea calitatea.
Nu am 20000 EUR pe zi bani să cheltuiesc. Acesta îmi este salariul pentru cel puțin 5 luni.
Cât despre ideal, nu cred că l-am găsit cu adevărat. Știu ce vreau să fac. Am 25 de ani, sunt suedez și locuiesc în Suedia.

Toti spun replici din filme pe aici cum ar fi "Mai bine mor decat sa traiesc chinuit" etc etc, dar chiar sunt curios, daca s-ar afla in aceasta situatie pe bune, oare chiar asa ar alege?

Ar alege sa renunte la razele de soare pe care le vad dimineata? Ar alege sa renunte la chipurile si privirile celor dragi?
Ar alege sa renunte la tot ce-i inconjoara, si tot ceea ce stiu?
Ar alege sa renunte la... viata?

Chiar si pentru 10 minute in plus, n-as ezita nici o clipa.

Eu, chiar dacă aș avea o boală în care mi-ar putea fi prelungită viața pentru câteva luni, dar ar fi doar un chin, și suferință, aș alege să mor acum, decât să mai trăiesc încă câteva luni fără a avea calitatea...
Dta, nu ai fost( încă) acolo, de aceea începi cu - dacă - și apoi pui condiționalul - aș avea -.
Eu pot să îți spun experiența mea, trăită indirect prin cei apropiați mie, sau relatări din cărți.
Bunica mea a murit la 82 de ani. Nu se plângea când o durea ceva, căci era ardeleancă get beget iar
Și dacă-i bătut de soartă,
Ardeleanu nu-arată,
Tot petrece și glumește,
Viața cu drag și-o trăiește.

Avea 82 de ani și era pe moarte, știa ea asta, știam și noi, familia.
După ce a murit, când a fost spălată pentru îngropăciune s-a constatat că îi putrezise un călcâi. Noi nu am știut, căci nu s-a plâns nociodată de durere. În ultimele zile s-a tot rugat de noi să îi aducem un preot ( idealul ei de a-și termina viața). Noi am tot amânat, căci aveam treburi zilnice, serviciu, facultate, mici idealuri cotidiene. După ce a primit Sfânta Impărtășanie, Euharistie, a murit cam într-o oră. Am ajuns toți la concluzia că a reușit prin proprie voință să își prelungească viața cu câteva zile, ca să poată să aștepte până la întâlnirea cu preotul, ultimul ei ideal. cu tot chinul ultimelor zile.
Tatăl meu a murit de cancer terminal cu metastaze în tot corpul, care provoacă dureri groaznice. La o lună înainte de deces avea deja o față de mască mortuară și o voce fantomatică. Datorită durerilor, avea permisiunea medicală a unor injecții cu morfină. Familia avea mijloace materiale modeste, pensia lui conta. Astfel el a așterptat poștașul să aducă o ultimă a lui pensie. A decedat la o oră după. Astfel noi am sesizat că el a dorit și reușit să își prelungească viața cu câteva zile, o viață de chin și suferință, ca să reușească micul său ideal. Când era tânăr, spunea exact ca dta mai sus -aș alege să mor acum, decât să mai trăiesc încă câteva luni fără a avea calitatea.
Dta spui- știu ce vreau să fac-. Acesta este idealul tău actual. Acest ideal actual, se poate tranforma treptat în idealul mare pe care îl cauți. Ai deja realizări mari, salarul, locația, cauți de 25 de ani, îl vei găsi cu siguranță.
Să auzim numai de bine și să ne revedem pe TPU.

Cred ca nimeni nu ar putea sa se pronunte cu adevarat pana nu se regaseste intr-o asemenea situatie.
Dupa cum a spus si sadrian46, depinde de motivatia fiecaruia.
E un punct de echilibru intre cele doua aspecte (durata vs calitate) si din ce am observat oamenii se lupta sa traiasca pana aproape in ultima clipa.

As preferera sa fiu o saptamana cu adevarat fericit, sau macar o zi

decat o viata in care sa imi inec amarul in beutura!
si aia daca sunt norocos (sa gasesc beutura)

Eu, daca as fi putut alege sa ma nasc sau nu, eu as fi refuzat viata. Nimic nu e permanent, nu ramai cu nimic, nu iei nimic cu tine... mori si nu mai existi, batranetea este groaznica, nevasta nu mai e nici pe departe atragatoare, si chiar daca ar fi, n-ai mai avea cu ce sa te "bucuri", o sa iti aduci aminte de cand erai tanar, de nevasta ta cand ai vazut-o prima data, nostalgie multa si atat, dupa incet-incet isi face aparitia dementa si n-o sa mai fii in stare nici sa te duci la wc, groaznic. Imi place mult viata, dar cu gandul ca se termina nu as fi vrut s-o incep, o sa imi para rau ca mi-a venit randul la batranete. Asta e... nu vad sensul vietii, te chinui sa faci ceva in viata, lasi in spate un copil, care peste cateva decenii si el va fi pachet, in cel mai bun caz, inmormantat langa tine si cam atat.

Eu prefer cantitatea in detrimentrul calitatii.
Prefer sa ii vad eu pe cei dragi murind, si sa sufar eu, decat sa mor eu, si sa sufere ei dupa mine. Daca ar fi dupa mine as prefera sa nu moara nimeni iti dai seama, dar tinand cont de contextul vietii, si al intrebarii.
Ai vrea sa ai o nevasta, si pe la 60 65 de ani sa mori, si sa o lasi singura a nimanui, sa planga dupa tine si sa se roage sa moara, ca nu mai are nimic? sau sa fii tu ala care sa o ia pe cocoasa, si sa suferi?

Calitatea vietii! Pentru ca nu te poti bucura de viata, daca esti permanent bolnav.

Mă gândesc la Stephen Hawking, prefer o durată de viaţă mai mare să apuc să fac tot ce am în minte decât să trăiesc doar 10 ani sănătos fără să fac mai nimic, părerea mea.