Nu poți fără un minim ONG.
cum dracului fac să mă promovez și arăt intențiile bune? Din om în om. Dacă ai de oferit ceva pozitiv, vei avea succes.
Păi dar nu vreau să fiu nici prea cunoscută în oraș. Adică vreau să fac asta, pentru copii oricum, dar să nu știe nimeni dacă se poate că eu fac asta, adică să nu bârfească "ia, uite-o și pe aia, face aia și aia" și cu părinții nu mă sufăr, așa că, cum pot face asta din om în om?
Mă gândeam să postez pe facebookul orașului meu, dar nu mi-a răspuns nimeni nici când am oferit curățenie la domiciliu, că voiam să mai fac un ban și în trecut și la naiba dacă a răspuns careva.
Eu ce pot face în această situație. Și atunci cu curățenia am postat până și pe OLX, nada.
Deci dacă în online nu mă bagă în seamă nimeni, în acest oraș oricum nu cunosc pe nimeni ca să fac asta cu promovarea pe viu, cum să o fac altfel?
Am spus mereu că oamenii nu mă suportă. Că unii măcar când mă plimb singură pe stradă și tot mă cunosc. În realitate nu te suportă nimeni și nu poți face asta. Să ți pui pe roate propria idee. E frustrant rău.
Trebuie sa citesti legislatia din domeniu, sa depistezi zona in care s-ar incadra activitatea ta, si forma de autorizare. Fiind vorba de copii, iar daca intentionezi sa le dai si mancare de exemplu, s-ar putea sa ai nevoie inclusiv de avize sanitare, poate chiar si pentru grupul sanitar. Apoi de -ceva- pedagogic/psihologic. Habar n-am.
Trebuie sa studiezi asta.
Da, este suspect sa racolezi minori la tine in apartament, mai ales daca dpdv social nu esti vazut prea bine. Daca totusi vrei sa incerci, asigura-te ca nu este nimic penibil, si ca ai acordul parintilor fiecarui copil. Acord in scris, eventual.
Studiaza ramura voluntariatului, si vezi care ar fi conditiile baby-sitting-ului intre persoanele fizice, sa vezi daca poti face niste acte simple in forma asta.
Nu pot. Aici m-am născut. Și ați văzut că nici în alte orașe mari nu fug câinii cu covrigii-n coadă. Mă fraieresc toți patronii, iar la stat oricum nu are rost să mă duc să lucru în alt oraș, ca să mai plătesc și chiria, cu același salariu ca în orice oraș. )
Și zilele astea chiar am aflat că nu întâmplător am fost trimisă în învățământ de către Dumnezeu, eu mai ales ca om prostuț și încet la minte.
Ca să-i înțeleg pe cei mai slabi, săraci, înceți copii. Și de aici vreau să încep.
Mă gândeam să încep în apartamentul meu, cu copiii cu cele mai slabe note din județul Călărași să lucrez.
Dar se pun problemele dacă părinții ar fi de acord. Și cine i-ar transporta, să zicem dacă ar fi și săraci? Dar cam întrevăd ceva la orizont. Speranță.
Nu vrei. Iti gasesti scuza casa nu progresezi. Iar daca vrei sa faci o chestie smart, poti tine fara probleme meditatii online...
Păi nu prea fac copiii de primar meditații, mai mult ăia de generală și mai mult la materia matematică, ceea ce eu nu mă pricep, la matematica de generală, iar eu sunt genul de om care consider că la ciclul primar, mai ales, educația sau învățatul copilului ăla prin online, nu e nicio învățătură. Ăia mici au nevoie fizic de mentorul lor ca să stea la tot pasul lângă ei. Adică oricât a avansat tehnologia, nu ai cum să înveți prin calculator copilul să scrie, să citească, alfabetul și să socotească.
Dar sper că orice ar fi, nu se interpretează acum, din asta că aș vrea musai elevi pe viu să le fac cine știe ce ) Doamne ferește. Dar simt că da, doar stând lângă ei fizic, îi poți ajuta.
Și deci nu prea am variante.
Aia e. Nu e progresul pentru toată lumea.
bagialex întreabă: