Dacă ar fi avut loc un incendiu, pe cine ai salva – soția sau copilul tău/mama ta?

As incerca sa ii salvez pe tot in mod egal, nu fac diferente, de ce as face? Ca toti sunt la fel de dragi, nu am dreptul sa aleg care scapa si care nu. Nu vad de ce unul a fi primul si altul la coada.

Pe mama ca doar am complexul lui Oedip.

Îmi place cum gândești, dar trebuie să faci o alegere aici și acum pentru a salva o viață și a pierde doua în schimbul ei.
Ai trei camere incendiate, în fiecare dintre ele aflandu-se o persoana draga.
În camera din stanga(mai putin riscant) se află copilul; în camera din dreapta(riscant) mama; camera din fundul holului(foarte riscant) soția.Pe care ai alege-o prima?

Am citit despre el ca s-a căsătorit cu muma-sa care i-a dat viață. LOL

Firesc e sa scapi pe toata lumea, insa daca e sa alegi o ordine, e mai rational s-o lasi pe maica-ta la urma. Ca doar asa e firea naturii. Acuma nah...e normal sa-ti salvezi mai intai copilul si pe mama lui care e nevasta-ta pe care chiar daca te gandesti s-o schimbi tot are nevoie copilul de ea, nu cred ca se va obisnui cu bunica la fel.
DAR sper sa nu fie vreodata nimeni pus in astfel de situatii/necazuri oricum.

Logic e sa salvezi sotia ca mai faci alt copil/copii. Depinde de varsta. Ca sa raspund fix pe cazul meu, as salva-o pe junioara.

Da, doar ca ai extrapolat putin situatia si ai salvat si copilul și pe mama lui care îți este si soție. Adică ai facut pe mai mulți fericiți salvand doua vieti.

În ordine, pe toți.
1. Copilul.
2. Soția.
3. Mama.

Cred ca există și motive temeinice în acest sens, altfel nu îmi pot explica o asa decizie.
A fost nevoie de operatie prin cezariana ca sa nu moara mama copilului?
Numai în situația asta îmi pot explica cauza morții ei, adica în detrimentul suferinței.Ai alege curmarea suferinței ei prin moarte în schimbul acestei junioare.

De ce nu soția prima? Întreb fiindca, amândoi ati fi rămas nefericiți cu pierderea acesteia.

Nu mi-am protejat viitoarea fericire, ci supraviețuirea mea prin acel copil. El îmi continuă viața.

Nu a fost cezariana, doar ca maica-sa e cam cu capul de vreo 3 ani incoace...

Nu e obligatoriu sa locuiesti cu soacra... poti locui la mii de km departare de ea! Si..sa nu zici ca vine cu ochii din umbră dupa tine, atunci ai dat de draci.
Soacra ii buna ca berea la început....rece pe masa si cu spume la gura, dupa care se acreste de tot.

Daca ai o soacra cum e cicalitoarea din Mondenii, ar trebui sa te porti cu manusi.

Ma refeream la mama copilului, adica la nefasta, nu la soacra. Soacra e ok.

Pff..alta mancare de peste.
Situatie nefasta pentru tine, ce sa zic, nurofen forte vine sa ajute.

Las' ca îi va trece imediat dupa moartea copilului.

Gandesc la fel ca tine, adică până la urmă mama ti-a dat viață, și e datoria ta sa i-o oferi înapoi chiar cu prețul vietii.

Taci breh, de ce sa moara copilul? Sa moara ma-sa! Adica nefasta.

Pe mama, always!

Cea mai bună alegere.

Da fără nici un regret.

Lasa-l dracu de copil, ca faci cati vrei, dar mama nu mai ai de unde lua niciodata, mama care tine la tine si da tot, copilu daca nu mai ii dai, esti prost, esti incapabil, nu esti ca vecinii care au si dau copilului, mie-mi zici de copii?
Nevasta la fel, gasesti cate vrei, cand nu mai esti bun, te abandoneaza la greu, da-le naiba!
Singurii care tin la tine sincer sunt parintii si bunicii, atat!

Exact, i-am zis lui Gabi ce si cum aici. Toti te abandoneaza la greu, mai putin parintii si bunicii, copii faci cati vrei (ca apoi la 15 ani sa te dea afara din camera ca ce cauti acolo, ca nu ii iei telefon ca lu colegu, nu cont ca ai sau n-ai), neveste iei cate vrei.

Mai bine ca da. Iubirea bazata pe ratiune este, fara indoiala, mai inteleapta decat iubirea adevarata, unde doar hormonii joacă bambilici.
Bine ca există și dincolo iubire matură, doar ca nu ai fost dator cu o viață, la mama da, și iubirea aceasta nu te minte.

Da, aia unde e hormonii joaca turca, e drogare, e boala, dezechilibru, ca daca te uiti la comportamentul lor, ai sa vezi aceste dezechilibre mari, stau unu in altul asa in delir, se suna de 202 ori pe zi, stau la tel cate 6 ore pe zi, obsesie pe celalalt, ma mir cum de multi nu vad asta.

Iubirea de parinte e stabila si echilibrata, aia e ceva sanatos, nu cealalta. Si iubirea de copii pentru parinti, ca-s si multi care-si iubesc parintii, nu doar din aia obraznici care doar profita, asta clar.

Ce a patit?

Mama ta are deja o varsta. A trait viata. Nu o mai duce mult si asa.
Copilul nu e o jucarie pe care o inlocuiesti cand o pierzi. E responsabilitatea ta.

Am zis ca, copil mai fac! Eu asa gandesc, mama nu mai fac, aaa nu o mai duce mult? Cat o duce, o vreau langa mine. Si daca are 60 ani?! O mai duce 25, si daca are 80, o mai duce 5 sa zic.
La cat a facut pentru mine, merita de 1000 ori sa fie salvata.
Responsabilitatea mea e sa fac cum simt si anume sa-mi salvez mama care mi-a dat tot ce avea, cum NIMENI nu ar face-o (bine, si tata)
Oricum iti respect punctul de vedere dar nu il impartasesc.

Initatorul nu a precizat varsta mamei pentru ca nu conteaza asta!

As incerca sa-i salvez pe toti chiar daca probabil as muri eu

Nefasta? A avut embolie pulmonara, a trecut la un milimetru pe linga moarte, si in loc sa se bucure de viata si sa aprecieze ce are, s-a timpit si a prins-o timpeala mistica care i-a fost bagata pe git cand era mica. Macar de-ar fi prins-o toata inclusiv aia cu asculta-ti barbatul in mm, ca nu e asa. S-a lasat de job unde deja trecuse pe juma' de norma acum mai bine de un an - si citi de aici nu ar ucide sa lucreze juma' de norma cu vreo 3000 RON plus bonuri de masa chiar si acum, cand situatia economica e mult mai naspa? De viata in general nici nu mai intru in detalii...

Eu cand zic mama ma refer la mama copilului, adica la nevasta-mea, breh! :X