Mi-as lua cea mai draga persoana cu mine si as hoinări prin oras, as face toate lucrurile pe care nu am avut curaj sa le fac pana acum, as spune la toti cunoscutii ce parere mi-am facut despre ei, ce m-a deranjat si ce mi-a placut la ei.
Aş urla de fericire, că am scăpat de chinul ăsta numit " viaţă ".Nu aş spune nimănui că e ultima zi.Nu aş schimba nimic.Aş lua lucrurile ca atare.Le-aş spune, probabil persoanelor de care îmi pasă că am făcut tot ce am putut să fie fericite, că îmi pare rău de dezamăgirile ce le-au avut pentru faptul că nu sunt perfectă şi aş pleca liniştită spre cel mai adânc somn.
M'aş gândi la viaţa mea, la tot ce am făcut bine sau rău, la cum a trecut şi la ce am făcut din câte mi-am propus. Aş petrece'o printre gânduri, ascultând muzica preferată.
La fel ca pana acum. Nu as face nimic special, fiindca nu ar avea rost. Daca mi-as fi dorit sa fac lucrul respectiv, l-as fi facut deja pana atunci.
Pai as incerca sa mi-o petrec cu cele mai importante persoane pentru mine.M-as bucura de fiecare clipa petrecuta cu ei, poate cum nu am m-ai facut-o niciodata.Si in ultimele minute pe care le-as mai avea, l-as suna pe fostul meu prieten si i-as spune ca inca il iubesc, ca niciodata nu il voi uita si ca va avea un loc special in inima mea . Facand aceste lucruri ma pot simti cu adevarat implinita si pot pleca, spre o alta lume mai buna, pe un alt drum fara durere
Jameson întreabă: