Dacă ați avea un frate sau o sora cu probleme mintale severe, cum v-ați simti să vă paseze părinții voua responsabilitatea de a avea grija de el când aveți peste 20 de ani și vreți să vă faceți viața voastră? Mie mi se pare crud sa ii pui in carca responsabilitățile astea unei persoane care nu a născut acel copil și care sigur a fost pus pe locul 2 toată copilăria din cauza că o persoană cu probleme necesita atenție nonstop.
Mi se pare că ai eșuat ca parinte când faci asta practic ai împovărat două vieți.

M-as simtii responsabila, fiindca si parintii au nevoie de un pic de pauza, ca sa poate si ei sa respire si sa traiasca, adica as ajuta, cat pot.
Nu-i crud, ca-i familie, dimpotriva, daca tu in familie nu ai mila pentru bietul frate sau sora care s-a nascut cu acel handicap, cine sa aiba?!
Sunt convinsa ca, tu daca esti mintal sanatoasa nu gandesti niciodata ca ai fii pusa pe locul 2 de parinti, cand ai un frate sau sora cu o probleme atat de serioasa, care este dependenta de un adult, dimpotriva, ai ceda cu usurinta in favoarea lui/ei, fiindca tu esti normal si sanatos si nu ai nevoei de supraveghere 24 de ore pe zi.

Ți se pare.

Bună.

Nu am să-ți răspund la întrebare propriu- zis, ci am să te indrum să-mi citești întrebăr..ile ( de la cele mai vechi spre cele actuale, nu toate!, doar cele legate de situația familială a două fetițe aflate practic, într-o situație destul de asemănătoare, probabil puțin mai gravă...).

Vei vedea deznodământul, de fapt... și eu aș vrea să-l văd, dar mi-e teamă că nu va fi unul fericit...

Nu cred ca trebuie condamnati parintii pentru ca parintii care au copii cu probleme sunt obositi, lipsiti de puteri, frustrati, au viata distrusa practic, si fizic si psihic. De asta apeleaza la tine pentru ca tu esti ca o salvare pentru ei, astfel pot sa se rupa macar pentru cateva ore de situatie. Daca ai 20 ani nu mai e asa greu sa spui nu pentru ca esti mare si poti pleca oricand, nu esti obligat sa iti asculti parintii

Pai am un exemplu concret, sora prietenului meu are schizofrenie, si prietenu meu are grija de ea si de mama lui in sens financiar ca sa nu ii lipseasca nimic pentru ca ea nu munceste si nici pensie nu are pentru ca nu a vrut sa aiba, desi si daca avea, tot murea de foame cu pensia aia, mama lor are o pensie mica, si deci aia e.
El zice ca e normal sa aiba grija de ea ca doar e familia lui, deci nu conteaza ca a nascut el sau nu acel copil, daca era el in locul ei?

Dar in rest are viata lui, locuieste separat, lucreaza, nu sta dupa ea, adica nu are nevoie de ingrijire fizica.
Daca parintii isi ajuta copiii, de ce nu s-ar ajuta si fratii intre ei?! Nu tot familia aia e?

Daca e vb de ingrijire fizica e complicat, acolo trebuie pus pe cineva sa faca asta, ca nu e corect sa-si strice viata fratele ala, sau chiar si parintii.
Daca e de grija financiare, mi se pare normal sa ajute fratele sau sora.