Depinde, e relativ aici, ca la unele nu poti lucra ca nu ai nici o sansa, si interesant ca multi nu zic asta, incep cu a zis ca se rezolva orice, si cand nu iese, zice invers "aaa pai nu exista garantii ca iese", asa fac psihologii.
Ajuta si sa te plangi, ca asta face ca sa poti avea o sansa ca cineva sa aiba o solutie pentru problema ta si sa ti-o zica, sau macar sa te indrume, ca de multe ori nu vedem solutiile care de fapt exista, ne scapa, dar poate vedea altcineva, dar nu doar sa te plangi ci sa ceri o parere, ajutorul, altfel doar in gol nu ajuta. Nespunand nimanui, poti pierde destule sanse de rezolvare a problemei.
Ajuta si sa incercam sa lucram ca sa rezolvam problema, dar nu exista nici o garantie ca vom si reusi. Asta este, nu totul depinde de noi.
Plus ca depinde e destui factori care nu depind de constientul nostru, constientul e varful icebergului, iar restul e sub apa urias de mare. Cine doar se plange si nu face ceva, nu poate face! Nu are parghiile psihice ca sa poata chiar sa vrea sa faca, nu este asa simplu cum se zice "fa ma, esti de vina ca nu vrei, nu faci, preferi sa te plangi", adica aratat cu degetul de catre oameni obisnuiti, si nestiinta din partea psihologilor si medicilor multi din ei dar nu toti. Nu este asa, tocmai faptul ca prefera sa se planga acel om denota ca nu poate face ceva, si din simplu motiv ca ii ia vointa si motivatia.
Ca un om care are mecanismele psihice unse, automat face, nici nu isi pune problema "ma sa fac, sau sa ma plang?", simte ca trebuie sa faca, ca vrea, ca poate. Ca nu a vazut solutia pana atunci, e okey, dar cand o afla, o pune imediat in aplicare de la sine. E usor de condamnat si greu sa intelegem oamenii. Din probleme si blocaje psihologice, si/sau probleme psihiatrice, foarte multi au defectiuni pe sistemul psihic si deci au mult de suferit, ei constient stiu ca nu e bine ce fac, dar degeaba, nu pot pune in aplicare. De fapt ei se plang ca se mascheaza un strigat de ajutor pe care poate sa nici nu-l constientizeze, ei doar simt ca le place sa se planga, dar realul motiv ala este, ar vrea sa rezolve problema. "Sunt in rahat, ajutati-ma unu din voi, ca de aia va tot spun problema".
De exemplu o femeie care e dama de consumatie, de ce o face? Simplu, ca nu simte ca e rau asta, stie ca arata bine si poate face multi bani din asta, si de ce nu? In loc sa munceasca pana seara pe salariu de nimic, asta i se pare rau. Adica e fata mai desteapta ca multi de fapt. Igienic, cu protectie si e brici, nu e deloc de condamnat. Deci are alt sistem de valori ca altii, e okey in felul ei. Pe mine nu m-ar deranja la o adica o prietena asa, stiu ca ala e doar un job si gata, ba chiar as fi mandru ca am una cu buzunarele umflate de parai. Multi judeca dupa gandirea lor, lucru total gresit, nu toti trebuie a gandi la fel.
Exista două tipuri de probleme :
1. Care le poți remedia, in care poți lucra activ.
2. Probleme care nu țin de tine și indiferent de ce faci nu schimbi mare lucru.
Pentru 1 mereu am incercat să modific ceva.
Pentru 2 incerc sa le accept așa cum sunt, in timp ce schimb ceea ce pot... Din păcate nu mereu îmi iese.