Daca prostia este nemarginita, de ce prostii sunt considerati marginiti?

Teritoriul prostiei este nelimitat, într-adevăr, dar proştii sunt specializaţi pe secţiuni.

A fi mărginit înseamnă a avea nişte limite. Ceva închis, ca un cerc sau un dreptunghi.
La cel mărginit (sau limitat) capacitatea de înmagazinare a stocului informaţional ( precum o memorie mai mică la calcu lator) se opreşte atunci cînd nu mai încape.
De aici survine şi expresia "a fi cam mărginit, sau cam limi tat".
Dar aceasta provine din firea respectivului individ care, din lene, comoditate sau reavoinţă, refuză să încerce a lărgi acest cerc de cunoştin
ţe.
Aceasta vorbind despre un individ.
Din păcate, numărul celor limitaţi este incomparabil mai mare decît al oamenilor care vor să ştie mai mult şi mai mult şi atunci tot ce se numeş te "prostie" este catalogată, la diferen ţa dintre unii şi ceilalţi, poate impropriu zis, ca fiind "nemărginită".
Şi, în ultima instanţă, aceasta vine să întărească, să se alăture, chiar da că într-o concepţie naivă, preceptului "fericiţi cei săraci cu duhul că aceia vor moşteni păpmîntul " ( sau aproximativ aşa ceva).

Asta a fost părerea mea. Nu e obli gatoriu să fii de acord cu ea.
Dar, dacă ai o teorie a ta, de ce ne mai întrebi pe noi şi nu ţi-o expui tu, să o aflăm şi noi?
Să fii fericită ca un şirag metanii în mîinile unui călugăr iezuit!

Da, e adevărat că prostia e nemărginită iar pe proşti îi mărginește doar numărul lor, în schimb...