"Daca sotii ar fi trait separt, numarul casatoriilor care rezista ar fi fost mai mare"(Nietzsche). Ce ziceti are dreptate sau nu? de ce?

Poate sa aiba dreptate cata vrea, insa eu personal n-as rezista intr-o relatie ca aceasta. Eu sunt genul de femeie, care vrea totul sau nimic! Si decat sa stiu, ca o sa ne chinuim toata viata la case separate (apropo, cu copiii cum facem? ), fara sa putem avea sprijinul unul celuilalt, fix cand am avea mai mare nevoie de el, mai bine as pune punct relatiei inainte de a o incepe.
Parerea mea e ca Nietzsche are dreptate, dar doar dintr-o anumita perspectiva, dintr-un anumit punct de vedere. Si mai cred, ca "formula lui de fericire" ar functiona cat de cat ok, doar la o mica parte din cupluri. As zice... un 10%. In restul cuplurilor fericirea ar fi fost distrusa tocmai de aceasta formula "magica", pentru ca cel putin unul dintre parteneri n-ar fi fost de acord, ar suferi, si de aici s-ar fi iscat toate certurile si scandalurile, incertitudinea, nesiguranta relatiei, care au fi dus la un esec total.

Într-un anumit fel are dreptate. De aceea par mai bune amantele vs soţii. Neîmpărţind stresul cotidian şi nefiind nevoiţi să-şi suporte nervii unii celorlalţi, tabieturile partenerului care ar putea fi dizgraţioase pentru celălalt şi încă multe altele fac acest lucru real. Numai că în acest caz, atenţie, nu mai putem vorbi despre o familie adevărată.

Mie mi se pare o prostie, dar n-am de unde sa stiu la ce se gandea persoana respectiva cand a facut aceasta afirmatie.
Cum sa fi casatorit si sa traiesti separat? Este o aberatie, parerea mea. Cu cine vorbesti cand esti acasa, cu peretii, pe cine iubesti noaptea (si nu numai), perna, cine-i langa tine daca te simti rau, il suni si vb la tel ?
Deci sa fim seriosi, n-are nici un sens...

Nietzsche e cel care mai spunea ca ''si concubinajul a fost corupt...prin casatorie''. Neamtul a trait si a murit singur, refuzul lui von Salome probabil l-a ranit foarte tare-n orgoliu. De aici si o anume frustrare, poate.