Daca totul inseamna suferinta ce sens mai are existenta?
http://ro.wikipedia.org/wiki/Patru_adev%C4%83ruri_nobile _(Budism)
Ma refeream la aia izolati de lume, nu la aia cu comunitate la calugari zic, poate trebuia sa zic pustnici.
Pai si daca reprimi dorintele pentru ce naiba mai traiesti? Ideea e sa cautam sa avem chestii placute, adica si chestii placute, nu sa le evitam pe toate.
Nu am zis exces de dopamina, noradrenalina si serot, eu am zis de nivele normale naturale adica care le face creierul, pe care omul sanatos le are si se bucura de viata, atat.
Tratamentele doar ajuta ca, subst alea naturale sa urce in mod natural, si de aia multi se si vindeca si raman bine fara tratament.
Cand ajungem sa ne dedam acelor teorii de la n religii, deja avem o mare problema!
Un om ok nu isi pune probleme de acest gen, are si impliniri, bucurii in viata si e multumit de viata, exista un echilibru intre bine si rau.
Daca sufera mereu un om si isi pune problema sa isi reprime dorintele ca sa nu mai sufere mereu, rezulta ca nu are bucurii si iar are o mare problema aici, deci aia este. Ori nu are bucurii ca are o depresie netratata a la long (subst alea sunt down natural in creier), depresie care nu il lasa sa se bucure de nimic, sau a avut nenoroc in viata, sa nu aiba fizic, caracter si inteligenta si nu e capabil sa obtina bucurii.
Deci oricum o dai, acel om are o problema mare.
Nu trebuie sa incurajam ca oamenii sa faca ce face un om cu probleme!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Nu totul inseamna suferinta. Omu are in viata si bucurii, dar depinde de norocul dat genetic, fizic, inteligenta, situatie financiara, ca inteligenta duce si la situatie financiara, sau poti mosteni averi.
Inteligenta e data, nu noi ne-o dam, noi doar o folosim, iar cei o au, automat vor sa o foloseasca ca simt ca pot si nici efort prea mare nu trebuie sa depuna. Nici nu pot alege de fapt! Ca simt ca ala e drumu, daca fac altceva nu se vor simti bine.
Deci meritul lor nu e prea mare asa cum se lauda.
Dau doar un exemplu, faceam odata sala si imi era greu, voiam sa renunt dupa 1 an. Brusc odata am simtit ca e mult mai usor, nu stiu ce draci s-a intamplat in creier de la un tratament.
Am zis "aaa merge? Pai fac atunci, de ce nu?".
RăspundeDar daca suferinta este doar nivelul scazut al serotinei daca o marim inseamna ca putem scapa de orice suferinta nu?
Răspunde
Da! Teoretic da, dar am zis, mecanismele sunt mai complexe si se leaga ceva de altceva, insa in principiu daca urca Dopamina, Noradrenalina, serotonina, endorfinele, ar trebui sa scapam.
Ptr ca suferinta e data de picajul unor din astea prin creier.
Adica nu stiu de ce, este ca la programare:
IF se intampla x chestie, then pica x chimie si suferim.
IF se intampla y chestie, then (atunci) pica x chimie mai intens sau mai putin intens, si dureaza y timp.
Problema nu e factorul, ci cum pica alea, ca si daca pica fara motiv, e acelasi rezultat! In depresii de exemplu.
Ca si invers, cu 2 factori urat, daca nu pica, nu suferi.
Ca then ala nu mai are loc!
Asa este in mare. Eu cand aveam ceva depresie, daca luam ceva, eram mai asa si asa, dar cand se intampla ceva pozitiv, ma simteam bine cum cu nici un medicament nu, se aranjau toate in creier ca un puzzle, deci si alea...mecanismele ce se leaga una de alta si pe care medicatia poate nu le acopera.
Din punct de vedere budist singurul lucru de făcut e eliminarea suferinței prin stingerea dorințelor (despătimire) și înțelegerea firii goale a lumii, cum descrie Sutra Inimii. Totuși, frumusețea și complexitatea Universului, precum și însăși misterul existenței sale neexplicat în sutrele budiste, aduce un Argument mai puternic pentru un sens mai profund al existenței. Din punct de vedere creștin, suferința e ca un foc care ne lămurește ca aurul în topitoare, adică ne curățește pentru a ne putea uni cu Făcătorul, ceea ce e scopul vieții; și aici se urmărește despătimirea dar ea este doar pas spre Dumnezeu, nu scopul final. Pentru o mai bună înțelegere a acestor idei, poți citi Evangheliile, cartea lui Iov, Ecleziastul, Iisus Sirah din Vechiul Testament, și părți din Filocalia (pare mult dar de fapt majoritatea sunt destul de scurte), sau să întrebi un preot sau călugăr priceput.
E vb de realitate aici, nu de calugari care au luat-o razna, ca de aia fac ce fac. Adica sa intrebe un dus cu pluta? Nu il ajuta.
Toti oamenii sanatosi la cap nu au in cap izolarea, reprimarea dorintelor si altele de genul.
Întrebarea era într-un context religios și filozofic. Despătimirea adică stingerea dorințelor este recunoscută ca fiind esențială eliminării suferinței în budism, hinduism, creștinism, filozofia greacă etc., deoarece este logic, dacă analizezi cauzele suferinței ea se datorează mereu unei dorințe de apropriere de plăcut sau evitare a neplăcutului. De asemenea, nu există și nici nu e realizabilă rezolvarea suferinței printr-un exces artificial de dopamină, serotonina sau alte substanțe, acestea dăunează și provoacă tulburări în exces. Iar cât despre călugări, dacă încearcă cineva să îi cunoască personal pe cei buni, ar vedea care sunt de fapt raționamentele și dacă e sau nu aceasta o cale spre fericire, nu este nimeni care devine călugărul pentru a se izola, iar majoritatea nu sunt deloc izolați ci trăiesc în obște și întâlnesc zilnic vizitatori, ci din dragoste. Cei buni au multă experință în lucrarea virtuților, esențială fericirii reale, de aceea pot oferi sfaturi folositoare.
Este vorba de o neînțelegere comună a conceptului de nepătimire, nu înseamnă a intra într-o stare letargică în care nu te interesează nimic! Ci din contră, despătimirea, sau apatheia ori ataraxia (netulburarea) cum o numeau filozofii greci, e de fapt cea mai plăcută stare posibilă, chiar și filozofii care considerau că scopul vieții e dobândirea plăcerii maxime arătau că despătimirea este, iar nu plăcerile "de jos" spre care tind cei mai mulți, căci ele nu satură niciodată, înrobesc personalitatea și pun omul într-un ciclu al frustrării. Este nevoie de efort pentru a înțelege aceste lucruri în societatea modernă care promovează consumerismul și plăcerile de jos ca fiind singura cale spre fericire și în care nu se vorbește nicidecum de aceste lucruri, se mai pot citi și Seneca sau din scrierile epicuriene ori stoice, însă adevărul acestor afirmații se poate înțelege doar după ce se încearcă punerea lor în practică printr-o viață ascetică care deși pare a fi ocolirea plăcerilor este de fapt cea mai mare plăcere, și nu exclude iubirea și aprecierea senzațiilor, ci doar excesele.
Si de ce 90 % din oameni nu isi pun problema asta?! De ce majoritatea isi traiesc viata okey?! De ce doar unii ajung in postura asta sa fie necesar sa isi puna tot felul de intrebari cu ocoliri, neocoliri, despatimiri si altele?
Asta sa imi spui tu mie daca vrei! Ca asa se stie doctrina celor despre care vorbesti mai sus.
Într-adevăr mulți nu se gândesc prea mult la lucrurile astea însă tocmai asta e o mare cauză a multor probleme și suferință. Conform unor studii citate in cărțile psihologului Steven C. Hayes, aproape 100% din oameni contemplă cândva în viață suicidul, cam 30% din oameni au o boală mentală majoră, iar aproximativ 50% din oameni ajung să treacă printr-o boală mentală majoră în cursul vieții. Obiceiul de autodistragere prin consumerism, viciile, egoismul și excesele sunt o cauză principală a inegalității în societate, a poluării mediului și distrugerii planetei, a războaielor, a problemelor în viața de familie (infidelitatea e ceva obișnuit, 50% din căsnicii se sfârșeasc în divorț cu răsfrângeri neplăcute asupra copiilor), etc. Printre cauzele principale ale mortalității sunt prevenibile și se datorează deciziilor nesănătoase (fumatul, mâncatul necumpătată, nerespectarea legilor în trafic etc.). Deci situația e departe de a fi "okey" fiindcă doar puțini se gândesc la cauzele și consecințele adânci ale acțiunilor lor (de ce fac asta de fapt, de ce cred asta, pe cine afectează ceea ce fac etc.). Majoritatea oamenilor caută un pseudocomfort prin tot felul de căi de a se distragere de la golul care îl simt, care ar poate fi umplut doar de Dumnezeu. Eforturile fiecăruia de a căuta înțelepciunea și a înțelege mintea umană, de a iubi pe cei din jur și a trăi cumpătat, sunt singura cale de a crea o schimbare.
Acuma trebuie sa ne mai si adaptam! Decat sa nu mananc nutela mai bine mananc dar sa nu faca rau, la asta trebuie sa umblam, sa nu ne mai ingrasam.
La aia cu reguli trafic ai dreptate, aia cu infidelitatea iar ai dreptate, razboaie, poluare si restul, fumat.
Insa si placere fara poluare nu prea aveai cum, industria cum o faceai? Vrem telefoane, curent electric, net, calculatoare, masini, aia e, locuinte cu utilitati! Ca sa fie cum ar trebui, ar trebui sa ramanem in evu mediu, nici asa nu e okey. Sa traim doar sa muncim si atat, nici asa nu merge, atunci ajungem la intrebarea lui RAY, ce rost mai are.
La infidelitate am explicat de ce apare la alte topice unde era cazul, e setat in multi oameni in gene, deci...e contradictie cu sa nu mai faca ei asta, cei care fac zic, ca nu toti fac.
Trebuie ajuns la un balans cum ziceai dar suntem prea departe de el, de exemplu s-ar putea reduce mult poluarea fără o renunțare completă la tehnologie, problema este că industriile sunt, la fel ca viața indivizilor, gândite neînțelept, adică pentru profit/plăcere maximă în timp scurt ignorând consecințele pe termen lung. Multe lucruri se pot face, de exemplu consumul frecvent de carne este o mare cauză a poluării (creșterea animalelor poluează mult mai mult decât producerea hranei vegetale), produsele să fie gândite pentru durabilitate iar nu ca să le schimbi la câțiva ani, în loc să fie peste tot reclame la produse neesențiale ar putea fi informații educative etc., dar pentru astea trebuie ca mulți în societate să ajungă să gândească și să se ghideze după principii înțelepțe. Cât despre infidelitate, tot ce face omul este în urma unei decizii libere, nimeni nu e prizonier fără ieșire al înclinațiilor instinctului, deci chiar dacă cuiva îi este mai grea abstinența tot poate reuși, dacă chiar vrea. Este încurajator dar și înspăimântător faptul că prin alegerile noastre ne facem viața, lumea, căci suntem liberi dar nici nu avem pe cine sau ce da vina.
Poate te ajută următoarele cuvinte din Epistola către Filipeni:
Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă. Îngăduinţa voastră să se facă ştiută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru Hristos Iisus. Mai departe, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul.
Nu prea avem liberul arbitru asa cum crezi tu! Instinctele de multe ori sunt facute tocmai sa nu le poti depasi, sunt gandite F bine, cum e indragosteala, ca sa nu mai gandesti, iti suspenda aceasta functie in mod automat.
Putem alege dar limitat.
Daca se blocheaza si nu mai merge cu femeia lui orice face, ce face? E impins sa cicleze, ca apoi sa mearga iar cu femeia lui! Si asa zic si multi medici la o adica.
Bine, nu toti patesc asa, zic unii care patesc. Ca majoritatea inseala ca-s nemultumiti acasa, ceea ce este altceva.
De ce iubirea de copii si de animale nu trece? Ca asa e programat sa fie.
Deci..cand s-a proiectat omu a fost pusa problema ce facem daca omu se opune, stai tu cuminte.
NU poti alege ce te atrage ca partener, te atrage sau nu, nu poti alege sa faci sex cu acelasi sex ca nu merge, esti constrans sa faci cu sexul opus, deci nu poti alege ca cei bi, sunt doar exemple.
NU suntem deloc liberi. Poti face in limita inteligentei, fizicului, structurii psihice, astea ne conduc, iar astea ti s-au dat genetic sau nu.
E inspaimantator sa dam vina pe noi cand nu o avem in multe cazuri, este pariculos de socant ca multa lume nu stie acest lucru si gandeste ca noi suntem vinovatii, desi faptele o arata oricand ca nu este asa.
Un exemplu, unu simte de la sine ca ii place sa fie harnic, sa munceasca, nu se simte bine sa nu faca chiar daca ar avea posibilitati sa nu faca. Iar daca se opune sa fie mai lenes, nu se simte bine.
Celalat invers, nu are dorinte din astea, se simte bine fiind mai comod, iar daca face invers, iar nu se va simti bine.
Deciziile constiente le luam ca urmare a ce comanda subconstientul!
Cu poluarea asa este, vor bani repede, in loc sa faca un tel sa tina 5 ani, fac altele sa le schimbi la un an inutil, si deci poluare inutila in plus.
Ce ai spus nu contrazice liberul arbitru, liber arbitru nu se referă la a controla de cine te îndrăgostești, ce îți place etc., ci înseamnă că fiecare acțiune e o decizie, nu are loc automat, dacă vrei poți alege să faci ce nu îți place, să muncești când ești leneș, să rămâi într-o căsnicie care nu te mulțumește etc., problema se pune în a cumpăni toate dezavantajele și avantajele când alegi, și a nu acționa doar egoist sau gândind pe termen scurt (de exemplu, decizia dacă să rămâi într-o căsnicie care nu te mulțumește complet dacă așa ar fi mai bine pentru copii tăi). Indiferent de predispoziții, suntem liberi de a lua fiecare decizie. Toată viața umană se bazează pe amânarea plăcerii și disciplină, de exemplu muncim și învățăm ani întregi ceva ce poate nu ne place ca să ne putem lua cândva o casă. Nu ne putem controla complet stările, sentimentele (deși e posibil a învăța să le controlăm destul de bine), dar controlăm mereu complet acțiunile atât timp cât suntem conștienți, altfel nici nu ar exista civilizație.
Pai sa alegi sa faci ceva care nu iti place, sa stai intr-o casnicie toxica e o prostie ca-ti faci rau, deci ce interes ai sa-ti faci rau?
Lasa copiii ca unii fac obsesie din ei, ca nu se invarte universul doar in jurul lor, mai sunt si eu prin zona, dar oricum unor copii nu le poate fi bine intr-o casnicie toxica, mai bine fara, si asa le e si lor mai bine, si mie.
De ce m-as gandi la altii mai mult de cat la mine?! Trebe sa ne gandim la toti, si la mine si la ei, asa e normal.
Daca simt ca ma atrage o criminala, e normal sa ma opun, dar opunandu-ma imi fac un bine, deci aici merge. Totul e sa alegi ce iti face bine si atat, ca oricum gasesc alta okey care ma atrage, deci nu pierd nimic.
Dar daca iti place una care e ok, si fortezi sa stai cu una care nu iti place, iti va fi rau.
Si de ce sa amanam placerile?! Fac ceva pe casa, daca viata trece si nu m-am bucurat de fiecare zi, mai bine stau undeva mai asa, dar ma bucur de viata.
Amanam placerile si ramanem cu ce? De unde citezi tu astea?
Ca nu-s ideile tale. Stiu si se stie ce spui.
Toti au preluat capcana "aa nu sunt bun ca-s egoist", dar NIMENI nu am vazut sa zica "Dar de ce e rau sa fiu asa? De ce trebuie sa le fie la altii bine si mie nu? Ca ce faza? De ce doar atunci sunt okey? Sunt judecat dupa cat de bine le fac altora? De ce nu e rau ca imi e mie naspa?". Ori ne e bine la toti, ori doar mie daca nu am de ales, asta este.
Asta este indoctrinare politica pentru ca omu nu conteaza ca individ ci societatea, de aici faza ca egoismul nu este bun.
Si omu a preluat fara a gandi.
Nu am spus că ar trebui să stea cineva într-o căsnicie toxică, ci doar că sunt situații în care se poate salva situația și că trebuie luați în calcul și ceilalți, nici nu am spus că ar trebui să îi pese cuiva mai mult de alții decât de sine, transformi ce am spus în extreme... A nu fi egoist înseamnă să îți pese și de alții dar și de tine cum spui, iar amânatul plăcerilor e o necesitate zilnică, cu casa era iarăși doar un exemplu, faptul că faci sport pentru sănătate chiar dacă nu îți place, faptul că economisești niște bani și nu îți iei ceva foarte bun, faptul că aștepți la rând etc., exemplele sunt nesfărșite. Iar cât despre faptul că nu ai văzut pe nimeni care să aivă grijă mai mult de sine însuși decât de alții, asta este foarte ciudat, eu din contră am văzut că cei mai mulți oameni sunt individualiști și egoiști și excepțiile puține și asta se și promovează, în fine, am cam spus ce aveam de zis despre subiectul ăsta.
Da, am inteles. Nu, am vrut sa zic ca se vrea ca sa ne gandim mai mult la altii, nu ca majoritatea sunt asa, ca e cum zici, majoritatea sunt cam egoisti, ca de fapt asta e natura umana, egoismul e in softul nostru, ca ajuta in trecut la supravietuire.
Cu amanarile, da, este relativ, eu am zis mai la extrem ca sa iasa in evidenta treaba mai bine, sa nu fie difuza si sa nu stii care e treaba.
De exemplu cand iei o casa, strangi, dar pana atunci ai alte placeri, nu stai sa amani tot doar pentru o placere care o sa vina cand vine in timp ce viata trece, deci un echilibru.
Ma refeream la aia izolati de lume, nu la aia cu comunitate la calugari zic, poate trebuia sa zic pustnici.
Pai si daca reprimi dorintele pentru ce naiba mai traiesti? Ideea e sa cautam sa avem chestii placute, adica si chestii placute, nu sa le evitam pe toate.
Nu am zis exces de dopamina, noradrenalina si serot, eu am zis de nivele normale naturale adica care le face creierul, pe care omul sanatos le are si se bucura de viata, atat.
Tratamentele doar ajuta ca, subst alea naturale sa urce in mod natural, si de aia multi se si vindeca si raman bine fara tratament.
Cand ajungem sa ne dedam acelor teorii de la n religii, deja avem o mare problema!
Un om ok nu isi pune probleme de acest gen, are si impliniri, bucurii in viata si e multumit de viata, exista un echilibru intre bine si rau.
Daca sufera mereu un om si isi pune problema sa isi reprime dorintele ca sa nu mai sufere mereu, rezulta ca nu are bucurii si iar are o mare problema aici, deci aia este. Ori nu are bucurii ca are o depresie netratata a la long (subst alea sunt down natural in creier), depresie care nu il lasa sa se bucure de nimic, sau a avut nenoroc in viata, sa nu aiba fizic, caracter si inteligenta si nu e capabil sa obtina bucurii.
Deci oricum o dai, acel om are o problema mare.
Nu trebuie sa incurajam ca oamenii sa faca ce face un om cu probleme!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
