Daca un copil se naste si se dozvolta intr-un mediu nociv in care este invatat de la o varsta frageda de carte parintii sa-i si cei din jurul sau, sa fure, sa minta si sa insele, si pe deasupra este si hartuit, iar mai apoi si el ajunge sa faca acelasi lucruri nocive lui si socieatii in care traieste devenind un sociopat ( sa nu se confunde cu psihopatul), ce logica mai are afirmatia:
"Nu este vina lui Dumnezeu pentru ca omul ajunge rau ci este vina omului pentru ca el alege aceasta cale."- Adica este intr-un fel vina copilului ca s-a nascut in acel mediu? A ales el oare sa se nasca printre acei oameni?
Dumnezeu unde a fost cand s-a nascut acel copil?
De ce a lasat Dumnezeu ca acel copil sa se nasca intr-un astfel de mediu?
Putea el oare, decide de la o varsta frageda, ce cale sa aleaga si ce cale sa nu aleaga?
Aceasta afirmatie ar putea fi oare valabila pentru toti oamenii de pe Terra, avand in vedere mediul nociv ( in care se nasc anumite persoane ) pe care l-am aminit mai sus?
Ordonare:
După relevanţă
Domnule isi pierzi timpul cu astfel de intrebarii,genul asta de intrebari poti vorbi cu o persoana deschisa la minte care accepta noi idei,gandiri,indoieli ma intelegi? e pierdere de timp ei mereu vor scuza pe iisus,dumnezeu,dumnezeu nu are nici o vina ca are vina copilul ala ca s-a nascut in familia aia si punct iar dumnezeu a dat lumea lui satan asa ca el s-a spalat pe mana cu creatia lui,el dupa ce a parasit-o nu are nici o vina, asta discuti cu un ateu,agnostic,deist,penteist,liber cugetator ce o fi,dar cu un crestin e pierdere de timp ei find dogmatici convinsi ca doar ei cunosc adevarul si mereu isi vor scuza prietenul imaginar pentru ca acel prieten e speranta lor iar dumnezeu e perfect pentru ca e ca tatal lor,vezi freud ce a spus de divinitate, pentru mine ca ateu isi dau dreptate acel copil de mic va adaopta un comportament asemenator cu al parintilor care il va determina sa se comporte astfel, dar cu crestini e pierdere de timp pentru ca dumnezeu e perfect simplu, cu intrebari de astea devi gratar pe veci ai grija, ma bucur ca te intrebi asa ceva, continua drumul spre adevar
Răspunde
Fiecare alegem ce vrem sa fim. Indiferent de mediul din care provenit decidem singuri dacă facem bine sau rău. Ce seamănă omul, aceea va și secera. Avem liberul arbitru pentru a ne alege drumul în viață.
Oh nu, Rambo a lovit din nou, Biblia a fost pusa la grea incercare!
Desi logica ta este buna, preamaritele fete bisericesti vor spune ca acel citat este ambigu.Si chiar este! "este vina omului pentru ca el alege aceasta cale". Ok, tu ai dreptate, nu poti alege unde te nasti, insa acest citat nu mentioneaza varsta la care ar trebui sa aleaga acea cale. Daca persoana respectiva, pe parcursul vietii, primeste o sansa sa se schimbe si totusi va proceda la fel ca inainte, atunci chiar a fost vina lui/ei.In Biblie nu stiu daca se mentioneaza ceva de sechele create de parinti sau boli psihice. Aparent erau toti sanatosi.
Crede`ma, nu te poti pune cu majoritatea citatelor, au fost gandite mult prea bine ca sa manipuleze lumea.
Oh, iti multumesc pentru ca-mi admiri avatarul.
Si nu, nu se mentioneaza varsta, dar din moment ce exista liber arbitru, inseamna ca Dumnezeu nu are treaba, mai pe romaneste, cu viata omului, adica nu influenteaza sub nici o forma actiunile sale, de cand se naste si pana moare, pentru ca daca El i-ar influena actiunile omului, liberul arbitru ar fi anulat, nu? E logic.
Si ma rog, exista cumva o varsta anume in care te influenteaza o alta forta ( cazul lui Dumnezeu ) si dupa apare instant liberulul arbitru? Sau te influenteaza numai una dintre acestea doua : ori liber arbitru, ori Dumnezeu?
Sau Biblia ( pe care eu am lovit-o din nou, saraca de ea) spui ca nu mentioneaza ''ceva de sechele create de parinti sau boli psihice'', atunci daca nu mentioneaza intamplari din viata actuala, de ce ne mai luam dupa ea? Ca doar na, ea mentioneaza ce s-a intamplat acum mi si mi de ani cand nu existau aceste sechele si boli psihice, nu?
Da, dar aici vorbim de o situatie speciala in care omul deja a ajuns in stadiul asta si eu vreau sa stiu daca este vina lui in totalitate pentru asta.
Si nu, nu vorbim de ce alegeri a facut el la maturitate, ci vorbim de toate alegerile sale, deoarece existand liber arbitru se presupune ca acel copil la varsta aceea frageda era responsabil de alegerile sale din moment ce nu Dumnzeu ii controla viata ci el si-o controla prin existenta liberului arbitru.
Răspunde
1) Nu suntem obligati sa ne luam dupa biblie daca nu dorim asta.Este doar o alegere.
2) Chiar daca existau acele boli psihice in trecut, nu ar fi fost nimeni capabil sa le depisteze pentru ca nu era stiinta indeajuns de dezvoltata. Faceau operatii pe creier cu o piatra la aceea vreme.
3) Un copil poate fi indoctrinat si manipulat de parinti.Liberul arbitru nu mai exista in acest caz, daca el nu devine constient ce i se intampla si reuseste cumva sa scape de aceste sechele. Orice ar face, considera ca este un lucru bun, pentru ca asa ii dicteaza subconstientul.
De aceea am mentionat varsta.Pentru el, la o varsta inaintata si dupa o posibila experienta care i`ar putea schimba gandirea si l`ar pune in fata unei alegeri, este ca si cum ar invata sa mearga iar cand era mic.Din acest moment, in care el a devenit constient ca exista doua cai, cea pe care a mers pana acum si cea noua, si totusi o alege pe cea veche, atunci intr`adevar devine vina lui.
Ce incerc eu sa-ti spun este ca nu poti invinovati pe nimeni de nimic atata timp cat acea persoana nu poate discerne diferenta intre bine si rau.Cand devine capabil sa faca asta, automat i se poate atribui o vina.Ei si aici intervine acel citat dat de tine care devine plauzibil. Sper ca te-am lamurit.
Hotia a existat tot timpul, inca dinainte venirii Mantuitorului Iisus Hristos, poate chiar si unele boli psihice, dar multe sunt rezultate ale unor factor externi. Ca sa-ti raspund direct la subiect, copilul creste intr-un mediu nociv, dar el cand ajunge la varsta maturitatii nu este in stare sa faca deosebirea dintre bine si rau? Probabil ca fiecare dintre noi a avut parti bune si rele in familie(poate parintii fumau, altii erau agresivi, etc), si chestilea astea sunt nocive pentru un copil dar cand ajunge la maturitate este capabil sa deosebeasca astea. Eu am copilarit in casa bunicilor impreuna cu parintii si iarna stateam toti in living pentru ca era cel mai cald si se fuma la greu (Tata, bunica, unchiu, matusa, musafirii, absolut toti), nu stiu daca ai taiat vreodata fumul de tigara cu cutitul dar crede-ma ca eu o faceam aproape zilnic, astazi la 20 de ani, nu am pus niciodata gura pe o tigara, pentru ca mi-am dat seama cat de periculoase sunt(desi nu am avut nici un caz de cancer pulmonar iar bunica mea inca fumeaza desi are 80 de ani 
). Asa e si cu acel copil despre care vorbesti, nu trebuie sa fii vreun geniu ca sa-ti dai seama ca furtul, fumatul si mai stiu eu ce nu sunt bune, daca le faci inseamna ca iti asumi riscurile.
Referior la ultima parte, daca eu ii dau unui schizofrenic pistolul in mana, iar el se impusca, este vina lui ca a facut-o, nu?
Caci eu factorul declansator, am fost prezent cand i-am dat pistolul doar ca sa ma aflu in treaba, si nu am nici o vina, nu?
Pentru ca dupa ce ii dau eu pistolul, el este liber sa discearna (cum ai mentionat) intre a nu-si lua viata si a si-o lua, nu?
Si daca se impusca, el este responsabil ci nu eu, caci dupa ce i-am dat pistolul, l-am lasat in pace sa gandeasca singur ce face mai departe, nu-i asa?
Si vrei sa spui ca daca esti de acord cu liberul arbitru, care inseamna libertate totala, nu esti de acord cu decizile luate de om inca de la primii lui ani de viata? de ce spun asta? Pentru ca liberul arbitru nu mentioneaza varsta in care-si face simtita prezenta ci Dumnezeu spune asa : Omul inca de la nastere si pana la moarte este guvernat de liber arbitru. Nu asa mentioneaza credinta crestina?
Atunci daca nu este asa, de ce mai exista liber arbitru si de ce se spune ca Dumnezeu nu se implica in viata omului?
Pai si daca nu suntem obligati sa ne luam dupa Biblie, de ce ai mentionat in primul raspuns ce nu se gaseste in ea?
Si inca un aspect, daca formulam intrebarea in felul urmator:
''Daca un copil se naste si se dozvolta intr-un mediu nociv in care este invatat de la o varsta frageda de carte parintii sa-i si cei din jurul sau, sa fure, sa minta si sa insele, si pe deasupra este si hartuit, credeti ca la adolescenta sau maturitate va aplica ceea ce a vazut in copilarie? Cum vedeti voi evolutia sa? Si daca voi credeti acest lucru, a fost oare vina lui? - daca puneam astfel intrebarea, atunci era alta mancare de peste si puteai sa-mi explici de sansa pe care a avut-o ca sa se schimbe si a fruzat-o/acceptat-o.
Si referitor la punctul 3) pe care l-ai prezentat:
Persoana prezentata de mine in intrebare poate discerne intre bine si rau, doar ca alege calea rea din cauza exemplelor negative, de care a fost inconjurat toata viata.
Tu daca te-ai dezvolta numai printre hoti, in familie, pe strada, si nu ai putea beneficia de oameni normali si buni, avand ca exemple doar acesti hoti si neexplicandu-ti nimeni, de ce trebuie sa faci ce este bine si moral, te-ai gandi sa faci ce este bine si moral?
Si inca un lucru, eu in intrebare nu i-am specificat doar parintii ci si mediul in care traieste, acum daca tu nu ai citit- bine si ai interpretat-o astfel este strict problema ta, nu a mea.
Inca o intrebare : Daca familia si mediul in care traiesti, iti explica ce este moralitatea si cum o poti aplica, tu ii asculti nu? Si pe baza a ceea ce asculti iti formezi o proprie viziune asupra vietii si te ghidezi dupa ea, nu?
Acum spune-mi, acest lucru s-ar putea aplica si in cazul omului din intrebarea mea?
Pentru ca si lui nu i sa explicat de moralitate ci de opusul ei si la fel ca tine si el si-a format o viziune asupra vietii dupa care s-a ghidat si a aplicat-o, nu-i asa?
Poate ca un om are parinti cu parti bune si rele in familie, dar eu amintesc de partile rele grave, cum ar fi furtul sau crima, pentru ca nu poti compara ceva minuscul : fumatul, cu ceva major: hotia si crima, de aceea acest argument al tau cade, de ce?
Pentru ca nu te obliga nimeni sa stai in fumul de tigata, insa cand vine vorba de hotie si de crima, nu ai posibilitatea de alege sa pleci( cazul fumului de tigara) si fara propria ta vointa devi o victima.
Iar eu vorbesc aici de un mediu atat de nociv ( hotie, crima), in care omul din intrebarea mea s-a dezvoltat, asta ducandu-l la aceste comportamente grave ( nu fumatul) mai tarziu, caci daca traia intr-o familie in care doar se fuma, eu nu cred ca facea nici un rau societatii, asa ca nu putem compara fumatul cu hotia sau crima, si tocmai de aceea mediul in care s-a dezvoltat personajul nostru este unul aparte, iar fiind aparte, la modelat intr-un sens atat de rau. Caci ce rost ar mai fi avut sa aduc in discutie, niste parti neinsemnate ( cum ar fi dependenta de tutun), pentru ca acestea nu ar fi reflecat intesitatea situatiei in care este pus personajul.
Hai sa ti dau alt exemplu, majoritatea copiilor celor din mafia italiana si copii lui Pablo Escobar, nu au avut nimic de a face cu ce faceau parintii lor, asta cum explicu? Crezi ca acei copii nu au vazut niciodata arme prin casa?
Inca ceva, se pare ca atunci m-a cam luat valul, ca sa spun asa si da in mare parte al doilea raspuns al tau este relevant si m-ai lamurit, chiar daca totusi am mers prea departe si am exagerat. Dar na, ca orice om, am dreptul sa gresesc si eu, ca doar nu este interzis , insa cel mai important este sa invat din aceasta greseala, asa cum o voi face. Sper ca te-am lamurit si eu la fel cum ai facut-o si tu, o zi buna!
Iti spun si tie acelasi lucru pe care i l-am spus si lui WaterDrop acum, si anume. am avut si eu partea mea de exagerare in acest subiect, si da, ai si tu dreptate intr-un fel in ceea ce spui.
Iar referitor la intrebarea pe care mi-ai pus-o, cred ca nu mai este nevoie sa-ti elaborez un raspuns din moment ce consider ca putem ajunge la o parere similara in cele din urma. Toate cele bune!
Acel copil nu este obligat sa urmeze modelul parintilor, poate oricand sa se schimbe, mai ales dupa ce devine independent. Fiecare e responsabil de ce cale alege.
Dar probabil ca nu ştie altă cale
Da dar aici nu vorbim de situatia in care el se schimba la varsta maturitatii, ci este o situatie speciala ( premiun cum s-ar spune ) in care copilul deja a ajuns in acest stadiu nociv lui.
Iar eu vreau sa stiu daca este in totalitate vina copilulul ca a ajuns in acest stadiu, daca el a fost vinovat din cauza la acea varsta frageda a ascultat de parintii sa-i, pentru ca din religia crestina reiese faptul ca : Dumnezeu nu are nici un amestec in viata omului de cand acesta se naste si pana moare, liberul arbitru primand peste ea.
Cand e mic nu constientizeaza ca e bine sau rau ce face, el doar asculta de parinti.
Daca nu vorbim despre situatia in care el se schimba la varsta maturitatii, inseamna ca ori nu se schimba, ori nu ajunge la varsta aceea. Daca nu se schimba nici nu are rost sa mai zic. Daca nu ajunge la o varsta in care sa fie constient de propriile decizii, Isus oricum a spus : "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.", asta este parerea mea.
OK, dar crestinismul spune ca exista liberul arbitru si omul pe baza acestuia alege ce e bine si ce e rau in viata sa, de aici rezultand ca acel copil ar putea alege inca de la acea varsta frageda ce e bine si ce nu, nu? De ce?
Pentru ca religia crestina nu mentioneaza faptul ca liberul arbitru apare la varsta de 10 ani, 15 sau 20, nu, ea spune concret ca omul se naste fiind gurvenat de liberul arbitru.
Si ce-as putea eu intelege din liberul arbitru?
Ca sunt reponsabil de toate deciziile pe care le iau? Nu-i asa?
Sau vrei sa spui ca atunci copilul era ocrotit de Dumnezeu ( care si-a facut interventia anuland liberul arbitru ) si abia apoi pe la 17 ani ( dau un exemplu ) Dumnezeu l-a scapat din mana, si si-a facut aparitia liberul arbitru, adolescentul putand sa faca ce vrea.
Vrei sa spui ca atuci cand esti copil o forta exterioara ( Dumnezeu ) isi face aparitia in viata ta controland-o, nefacandu-te responsabil de decizile tale, iar mai apoi, pe la adolscenta sau maturitate El te scapa din mana, si esti liber sa faci ce vrei.
Pai daca este asa, de ce religia crestina spune ca liberul arbitru isi face aparitia de la nastere si este prezent pana la moarte?
Si, eu nu am specificat in intrebare ca a fost rau mereu, eu am spus urmatoarele : iar mai apoi si el ajunge sa faca acelasi lucruri nocive lui si socieatii in care traieste, de unde stii ca pana la o anumita varsta nu a fost ok, bun adica si dupa s-a schimbat in rau, pe baza a ceea ce a vazut cand era copil.
Si inca ceva, eu am specificat aici si trasatura sociopata, foctorii declansatori ai acestei tulburari fiind traumele din copilarie.
Deci vrei sa spui ca traumele care l-au transformat in scursura societatii n-au importanta, ca el trebuia sa le dea la o parte, sa le evite, nu?
Sa analizam urmatorele cazuri, care pot fi adeseori intalnite in viata reala:
A. Un baiat se naste intr-o familie cu o situatie materiala foarte buna (sa zicem niste judecatori sau oameni de afaceri) si ii ofera acestuia o educatie buna la cele mai inalte scoli, au grija sa nu duca lipsa de nimic si ocazional participa si la slujbele religioase, dar acesta intra intr-o grupare de traficanti de droguri si se rupe de familie.
B. Pe de alta parte, o fata se naste intr-o familie dezbinata, mama ii moare la nastere, tatal e alcoolic si o creste numai in batai, fara sa mearga niciodata la biserica. La maturite devine si ea alcoolica.
Dar ajunge sa cunoasca niste persoane care o invita la biserica, si dupa un timp abandoneaza acest viciu si isi intemeiaza o familie.
In ciuda mediului in care a trait. persoanele din exemplele pe care l-am dat au luat-o pe cai diferite fata de mediul in care au crescut.
Ce pot sa cred eu este ca credinta e ceva absolut precum Dumnezeu, si care nu e relativa in functie de factorii exteriori.
In Noul Testament este o pilda simpla, dar plina de profunzime (pilda talantilor, care e destul de cunoscuta).
Ce inteleg este ca Dumnezeu cere fiecaruia in functie de darurile pe care le-a primit in acesta viata. Bineinteles ca nu va cere cuiva care a crescut intr-o familie dezbinata care nu a auzit de biserica sa fie expert in teologie, ci doar sa ia anumite decizii bune in momente cheie ale vietii sale.
Unuia insa care a crescut intr-o famile crestina, sa fie un om bun si atat, care sa nu deranjeze pe nimeni, nu e suficient, trebuie sa duca o viata mult mai curata si sa ii ajute si pe altii sa-L cunoasca pe Dumnezeu.
Oricum e imposibil sa-I cunoastem toate caile, dar am rezumat ce cred eu.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
