"Dar când motivele de teamă au fost înlăturate şi a înţeles că a sosit timpul să facă ce vrea, şi-a dat pe faţă tainele credinţei sale. Prin decrete clare şi absolute a hotărât să se deschidă templele şi să se aducă jertfe pe altare în cinstea zeilor. Şi, ca să întărească efectul dispoziţiilor sale, a chemat la palat pe episcopii creştini, care aveau controverse între ei; precum şi pe reprezentanţii unor secte din popor, şi i-a sfătuit cu amabilitate să curme discordiile. Şi să servească fiecare religiei sale, fără vreo teamă sau oprelişte. Avea această atitudine gîndindu-se că libertatea religioasă măreşte neînţelegerile şi n-are motiv să se mai teamă că poporul va fi unanim contra lui, ştiind din experienţă că nu există fiare mai primejdioase pentru oameni decât sunt cei mai mulţi dintre creştini în controversele dintre ei." (Ammianus Marcellinus, "Istorie Romană", cartea XXII, capitolul 5, 2-4)
Ni se spune astăzi că libertatea religioasă este un lucru benefic pentru societate, însă vedem că această era folosită încă din Antichitate pentru a dezbina și a semăna discordie - Iulian Apostatul (despre care e vorba aici și care a domnit între 361 și 363) știa asta foarte bine, așa că a încercat să distrugă creștinismul din interior chemând înapoi din exil pe episcopii arieni în speranța că disputa hristologică încheiată definitiv la Niceea va fi reaprinsă artificial.
Voi ce părere aveți?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook