Dar ce a plouat in aceasta seara la Brasov. Cred ca a plouat intr-o ora cat pentru o luna. Va spun ca am simtit pe pielea mea pentru ca a trebuit sa ma intalnesc cu niste amici in oras, iar in jurul orei 19 plec de acasa. Merg cateva minute si incepe sa ploua, picuri mari, ciupea la piele. Incep sa alerg prin ploaie, ajung in statia de autobuz si cum am abonament lunar pe toate liniile, urc in primul autobuz care a venit. De data asta fara directie. Vroiam sa ma adapostesc de ploaie.

Merg vreo 6 statii, alt cartier si parca alta lume. Aici totul era uscat, nu plouase. Nu inca...

Cobor din autobuz gandindu-ma sa iau alt numar, dar programul de Duminica m-a facut sa o iau pe jos pana in urmatoarea statie. De acolo aveam in plan sa iau un alt nr de autobuz. Nu mai ca planul a fost dat peste cap tot de catre ploaie. Incepuse ploaia, iar daca zic ca "turna cu galeata", e prea putin. Incep din nou sa alerg si apuc sa ma refugiez la intrarea unei scari de bloc. In 30 secunde cat am facut pana acolo aveam apa si in chiloti, iar in adidasi cred ca aveam vreo 3 familii de broaste care sa uitau uimite la talpile mele deja zbarcite de la atata umezeala.

Dar ploua atat de tare incat stropea si locul in care ma refugiasem eu. In scara nu aveam acces pentru ca" acces interfon". Zic "pana mea", pun telefonul in buzunar si incep sa alerg din nou prin dusul rece al naturii. In timpul maratonului in ploaie trec pe langa o tanara care fugea desculta. Si eu m-as fi descaltat, dar ma gandeam la cioburi, la sticla...

Uraaa... ajung in statia unde aveam planuit. Ma refugiez la adapost, dar mai conteaza acum cand hainele erau lipite de mine? Parca eram intr-un costum de scafandru.

In statie mai erau patru oameni : 2 pensionari si un cuplu de tineri. M-a amuzat baiatul cand si-a pus punga de nailon pe cap ca sa nu isi ude parul. Oricum, sub refugiul statiei de autobuz stropea pe la toate colturile.

Dupa 10 minute vine si rasnita de autobuz. Pentru cei din Brasov, despre autobuzul 16 vorbesc. Statia ONIX. Reusesc sa urc in autobuz dupa ce traversez amazonul de pe marginea drumului.

Zic "in sfarsit" si iau loc. Dar ce sa vezi? Ploua si in autobuz. Toti calatorii se uitau ca la urs la mine. Aveau si motive pentru ca eram singurul din autobuz care a luat lectii de inot.

Stanjenit de atatea priviri, imi scot telefonul. Dau sa umblu prin el si alta surpriza. NU FUNCTIONEAZA TOUCH-UL. De fapt functiona, dar foarte greu. Era de la umezeala, il inchid, il pornesc din nou, nu puteam tasta pin-ul, aveam nervi, trebuia sa dau si un telefon urgent, nu aveam de pe ce... Imi aluneca si telefonul din mana si ii sparg folia de sticla... ZIC FANTASTIC! Atatea intamplari numai in cateva minute.

Autobuzul ajunge in zona stadionului tineretului. Acolo este un sens giratoriu. De fapt trebuia sa fie giratoriu pentru ca ce am vazut eu in aceasta seara a fost lac de acumulare. Traficul era blocat, masini cu apa mai sus de motor, iar pe unul dintre soferi l-am vazut cu apa pana la brau. Toate masinile erau pe avari, parcate aiurea, chiar si urcate pe iarba din sensul giratoriu. Autobuzul era si el oprit care incepea sa ia si el apa pe la usi. Cel putin 2 randuri de scari erau acoperite cu apa.

Deja nu mai aveam chef de prieteni si de iesiri in oras. Vroiam sa ajung acasa, sa fac un dus fierbinte, apoi sa ma pun la somn. Dar eram in celalat capat al orasului. Si nici telefonul nu functiona corespunzator. I-am mai spart si folia.

Am ajuns acasa dupa cca 30 de minute. Nu ma asteptam sa ajung atat de repede. Telefonul si-a revenit. Multumesc D-zeului ca am avut folie de sticla pe ecran.

Un singur cuvant am de spus despre ploaia de la Brasov :exorcizare!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook