Cred că nimeni nu poate evolua dacă nu face ceea ce simte. Ori pentru a atinge o anumită erudiție, înțelepciune, un echilibru dacă vrei, este musai necesar să te hrănești din ambele extreme. Și conform culturii fiecăruia, mediului în care trăiește și informațiilor deținute, oamenilor cu care intră în contact cu ușurință, una din aceste extreme va fi nativă. Și fie că la început ca fată privești băieții cu neîncredere și îi vei evita fie vei fi prea credulă și disponibilă, vei avea de suferit oricum.
Ura provine dintr-o lipsă de înțelegere, de cunoaștere, de refuzul de a accepta faptul că aveai nevoie de trecutul tău, de suferința cauzată de o extremă anume, pentru a face pasul următor spre fericire în raportul cu sexul opus. Mai ales de a accepta faptul că trebuie să suferi și slujind celeilalte extreme, până să atingi echilibrul. Fetele care urăsc băieții pur și simplu nu au avut de-a face cu băieți de treabă. Sau sunt frustrate pentru că băieții care le respectă și vor să aibă de-a face ceva cu ele, mai mult decât sex, nu sunt atrăgători pentru ele. Dar cea mai mare greșeală pe care o fac este că își dau prea multă importanță. Dacă ar vedea cu claritate nivelul la care sunt ar realiza faptul că nu dau peste băieții potriviți (respectuoși și afectivi, dar puternici, independenți și atrăgători) pentru că nici ele nu sunt încă acolo. Chestiile astea sunt valabile și pentru băieți în relația cu fetele.
În ce privește nesimțirea băieților de multe ori aceasta înseamnă doar o doză mare de bun simț și realitate. Dacă ne luăm după clasica delimitare a fetelor și băieților primele visează cai verzi pe pereți și au nevoie să fie stăpânite, centrate, de un băiat. Care acesta din urmă știe că înainte de toate e important ca el să fie fericit și mai apoi partea cu relația. De fapt relația ar trebui să fie de multe ori spre coada intereselor unui cuplu. Primează înainte de toate câștigarea existenței, respectiv independența. Apoi învățarea de chestii noi, care de cele mai multe ori nu coincid și cu interesele celuilalt. Dar și odihna sau orice activitate făcută de unul singur. Ca să nu mai zic de familie și prieteni, care sunt mai mulți. E ca și cum ai avea cinci - zece iubite/iubiți. Iar dacă vorbim de perioada de curtare atuncii "sondezi piața" și e normal până te decizi cât de mult te implici să poți să ieși și cu altcineva.
Dar deja etichetele astea nu își mai au rost în ziua de azi. Fetele cu care vrei să ai de-a face ca băiat, care merită timpul și atenția ta, sunt la rândul lor bine centrate în realitate, cu mici excepții de rigoare. Mai au ele momente când devin actrițe în teatrul dramatic, dar dacă tu ești ce trebuie vor reveni la normalitate foarte repede, știind că nu au niciun drept să aibă cine știe ce pretenții. Sunt multe fete care știu ce vor de la viață și sunt mulți băieți care sunt lăsați în urmă de avântul lor și care dacă exagerează cu sentimentalismele pică de fazani.
Emoțiile sunt doar niște informații care îți spun că ai dat-o de gard și trebuie să schimbi ceva. Relația presupune maturitate, care înseamnă ca fiecare să își vadă de viața lui în continuare. Sacrificiile nu înseamnă iubire, înseamnă trădarea sinelui și niciun partener nu ar trebui să îi tolereze celuilalt așa ceva. Pentru că un sacrificiu înseamnă un pas spre prăpastie. Și nu e nevoie de mai mult de două - trei astfel de erori pentru ca totul să se prăbușească și relația cu pricina să nu mai însemne un pas către evoluție, ci un bolovan legat de gât.
Asa de mult urasc fetele baietii incat nu isi intemeieaza familii cu ei si au relatii de ani de zile si plozi facuti cu acestia.
Nesimtirea vine atunci cand trebuie sa raspunzi cu aceeasi unitate de masura, nu poti sa tolerezi mereu un comportament mizer
Nu cred ca ne uram intre noi ca daca ar fi asa nu am mai face famili si cauta prezenta sexului opus.
Nu se urăsc ca e contra naturii, dar în cazul celor dezamăgiți pot apărea frustrări care se transforma în dispreț fata de sexul opus, dar le mai trece și lor când întâlnesc pe cineva potrivit.
In cazul unui esec in relatie, unei traume suferite in copilarie sau alte evenimente care pot afecta puternic psihicul unei persoane pot sa apara urmari de genul: misoginismul sau misandria.
Fetele nu-s facute sa urasca, mai ales baieti. Ajungi la sentimentul asta de repulsie in urma a ceva, probabil in cazul asta un baiat s-a comportat nasol cu tine, ai mai vazut si alte faze suparatoare si ai ajuns la o concluzie. Sunt foarte multi baieti cu mult bun simt care nu sunt bagati in seama pentru ca nu se afirma ca bad boys, ceea ce cauta societatea. In cele din urma, tot liniste dorim intr-o relatie, desi la inceput in mintea noastra am vrea sa dam peste o tipa timida care se dovedeste a fi opusul si la voi invers, un tip "rau" care se dovedeste a fi bun, bland. Din filme suntem "programati" sa vedem o fata placuta fizic, nu prea inteligenta, singurica si neajutorata in ploaie, la care vine un tip binefacut si atragator cu umbrela. Ulterior beau un ceai acasa la ea/el si raman impreuna toata viata. Ce cliseu.
Asta e ceea ce iti sugereaza Hollywood-ul ca fiind relatia perfecta, insa asta e doar un ideal care nu reflecta realitatea. De fapt cand stai in gara asteptand autobuzul in ploaie nu vine nici naiba cu o umbrela la tine, si nici nu trece un bolid de sute de mii de euro care sa te stropeasca apoi sa te invite in apartamentul lui luxos din Bora Bora sa-ti ofere un ceai.
Accepta pe fiecare cu bune si rele, inainte sa ajungi la concluzia ca urasti baieti, fete, pe oricine, intreaba-te daca te iubesti cu adevarat pe tine. N-ai cum sa iubesti pe cei din jur daca nu te iubesti intai pe tine.
Există o lege a polarității care spune că totul este dublu, cu două extreme. Iubirea şi ura sunt aspecte aparent opuse ale aceluiaşi lucru.
Regedesubmunte întreabă:
TristulCongelat întreabă: