De câteva luni sunt trist zilnic,nu mai verbalizez fluent,in sensul că nu mai pot vorbi clar și coerent,trebuie sa repet de câteva ori să mă înțeleagă cineva, când ies in public și e aglomerat, am o stare de parca nu mai aud ce e in jurul meu și mă blochez. Nu am cu cine sa discut deoarece nu am prieteni iar rudele mele apropiate nici nu știu ce este aceea depresie și m-ar lua în râs. Am momente când plâng din senin și cred că în curând voi face vreun gest prostesc. Mai demult am fost la psiholog, când eram copil,însă mi s-a părut o pierdere de timp, nu cred că un psiholog ar trebui sa fie arogant. Mai departe,nu știu, sunt tulburat rău. Am avut câteva interviuri de acasă nereușite și am clacat in ultimul hal, nu am mai fost in stare de nimic. Mă simt precum o epava. Cam atât. Sunteți liberi sa scrieți ce doriți, poate un sfat, poate o critica, imi place sa lecturez idei inteligente

Gandeste-te ca viata ta tot merge inainte, indiferent ce faci, nu uita ca oricand poti da un restart vieti tale, a fii trist intr o viata si asa fara sens scop si scurta e o drama aiurea, vezi de un loc de munca si ocupati timpul mereu

Ti-as recomanda un PSIHOLOG cu care sa discuti si sa primesti ajutor, fiindca starea ta nu este tocmai sanatoasa.

Eu până recent m-am gândit la moarte, îmi era frică să nu mor. Nu știu ce a declanșat asta... Am făcut investigații medicale deoarece aveam dureri inexplicabile în zona stomacului, amețeli, greață, insomnii. se pare că eram perfect sănătoasă. Frica mea nu era cea de a avea o boală, era de a nu păți ceva grav precum un accident de mașină sau otrăvire accidentală. Credeam că viața e prea fragilă și orice putea aduce sfârșitul. Din cauza asta m-am izolat o perioadă în care gândurile mi-au fost cel mai mare dușman. După prea mult timp am realizat că eu nu eram așa... în urmă cu trei ani eram veselă, zâmbitoare, cu poftă de viață. Amintirile m-au ajutat să-mi mai revin. Acum vreau să trăiesc fericită din nou. Stările de rău probabil au fost răspunsul organismului la acele nopți albe și gânduri supărătoare.
Întâmplarea a fost unul din rezultatele depresiei, pe lângă atacurile de panică. Știu cum este să fii neînțeles.
Eu nu te pot ajuta cu sfaturi pentru că nu sunt medic psiholog și risc să spun ceva greșit care ar duce la agravarea problemei.