Orgoliul e de vina,, eu sunt la fel de orgolios...dar cu toate acestea eu imi recunosc partea de vina!
Orgoliul desparte multe persoane. Insa, la ce folos s ane gandim la trecut?
Ne facem mai mult rau, in plus nu putem tine pe nimeni cu forta langa noi.
Si daca ar fi fost iubire, relatia nu s-ar fi terminat.
Pentru mine nu mai exista trecut, si cand spun asta, ma refer la evenimente, persoane etc. Sunt mai concentrata pe prezent si viitor.
Un om fara orgoliu,, nu poate sa se considere puternic si sa aiba vreun rost in viata asta. Orice om are orgoliul lui
Rareori s-a intamplat ca eu sa nu am dreptate in tot ceea ce zic,, dar in acele momente a fost doar opinia mea pe care mi-am sustinut-o si eram jignit pentru ca nu imparteam aceleasi idei cu cei care au initiat ideea/
Pe diferite site-uri si forumuri sportive, le-am demonstrat multora ca am dreptate in privinta multor echipe si chiar in privinta lui Arsenal,, eu sunt un contestar de marca al lui W0nger,, am o repulsie fata de acest antrenor care absoarbe doar banii de la echipa si nu investeste si a avut el destule 'pacate' pe intregul mandat de 20 de ani, eu cand le-am zis celorlalti fani Arsenal ca asta e depasit de situatie si are averi facute de pe carca tunara,, eram facut indoctrinat, idiot si alte lucruri, dar nu pot sa zic ca nu eram fanatic pe vremea aia si eram impotriva lui W0nger pentru ca iubeam Arsenal prea mult si inca il iubesc si doream doar binele echipei! Ma luam de fanii lui Arsenal, fie ei straini sau romani cand ziceau ca ei se incred in Wenger si ca vad in el un zeu, mi-am aratat fanatismul si aduceam argumente care sa-l puna intr-o lumina pr0asta pe senil si tot ce le-am zis s-a dovedit peste ani si ani!
Ce simpatic esti cand te zbati pentru ceea ce crezi
Altfel nu ai cum! Eram doar eu impotriva gloatei de subordonati ai 'stapanului', era normal sa mai fie si unul rasarit din toata gloata aia de spalati pe bibilica!
Tocmai aia se nimerise sa ma faca pe mine un tradator si un frustrat anti-Arsenal cand eu iubeam clubul ca pe ochii din cap si le doream tot binele din lume, cred ca dintre toti eu eram singurul care suferea cu adevarat ceea ce patea echipa.
Intre mine si Arsenal era o legatura mare, nu pot s-o explic in cuvinte/
Evident ca eu eram!
Da... asa e de obicei. Pe moment cand spui adevarul, toti te privesc ca pe un dezertor, dar dupa ce realizeaza cat de multa dreptate ai avut te ridica in slavi. Ce pot sa spun? Asa sunt ipocritii...
Fireste ca dupa ani si ani,, W0nger duce aceleasi doctrice totalitarisme la echipa, nu vrea sa inteleaga ca este un expirat si nu mai poate face fata,, dar ii mai dau maxim 3 ani si se retrage din diferite cauze.
Fotbalul e dificil sa-l intelegi ca filosofie, nu e greu de inteles ca idee, dar sa iubesti un club este un lucru al dracului de greu!
Imi imaginez imensitatea greutatii ce o ai tu pe suflet. Saracutul de tine. Te macina toate aceste filosofii. Mai ia o pauza, din cand in cand, altfel risti sa incaruntesti mai repede decat ti-e vremea,
Ce a fost mai greu a trecut,, nu mai sunt fanatic cum eram inainte, depinde si de momentele vietii in care te aflii, am lasat-o mai incet de mult timp, acum iubesc clubul fara sa-mi omor eu sanatatea.
Asa te vreau! Asta-i spiritul! Nu merita sa te consumi psihic, doar ca sa dovedesti ceva unor cretini.
The Arsenal! Indiferent de trofee si de rezultate,, Arsenal face parte din viata mea!
Sa nu exageram cu lacrima aia, fotbalul e un sport barbatesc,, nu trebuie sa varsam lacrimi!
Zise el :))
Uite ca aici nu ai dreptate:
http://masterchef.protv.ro/......-foto.html
Emotia din teren se transmite si fanilor,, fotbalul e sportul care aproprie incredibil oamenii... e la nivel psihic ceea ce se intampla.
O echipa adevarata ca sa fie 'echipa' trebuie sa aiba conexiune jucatori+ fani ca sa prospere intotdeauna, daca exista relatia asta, echipa este una norocoasa si devine o fortareata!