Daca stai intr-un bloc de acuma 90 de ani te inteleg, vino in Timisoara sasi arat si blocuri din secolul 21
Printre blocuri, viata este altfel. Betonul acela rece, neprietenesc... pare o parte urata a trairii noastre. Oamenii se schimba.
Inseamna ca sunt norocoasa ca locuiesc la casa.
Tu nu te-ai schimba
Si eu locuiesc la casa. Adica... in afara de viza de flotant care o am aici
Nu m-as schimba, in ce?
Credeam ca de aia zici ca esti norocoasa. Adica in... un cetatean plictisitor dintre blocurile gri
Am stat si la bloc. Nu e mare scofala. Galagie, masini, salvari. Cand era sa adorm Nino, nino, nino.
Cel mai frumos e sa stai la curte, nu cobori 20 de etaje ca sa iesi afara si nu ai probleme cu vecinii!
Si la tara ai probleme cu vecinii. De exemplu, ma cert tot timpul cu o nebuna, ca se duce cainele meu la ea in curte. E frumos, ai aer curat dar la ultima fraza, cam asa e peste tot. Mie mi-ar fi placut sa raman la oras, a fost mama cu ideea sa ne mutam la tara. Si acum, lumea foloseste liftul. Desi coboratul si urcatul pe scari e sanatos.
Langa mine e spital
Frumos si la tara, mai mergeam in vacante pe acolo. N-am mai fost de mult totusi, pe la bunici la tara.
In mod sigur le e dor de tine.
Nici nu ma vor recunoaste, multe rude pe care nu le-am mai vazut de ani de zile nici nu ma vor cunoaste daca ma vor vede pe strada. Eu insa, ii recunosc pe toti.
Hmm, asa schimbat esti?
Normal, omul se schimba fizic foarte mult, iar cum unele rude de ani de zile n-au stiut cum mai arat, nu ma vor recunoaste.
Daca tu zici.
Bine deci daca tu vezi blocurile plictisitoare asa si este insa daca nu-ti plac ia si distruge-le.
Se spune ca evoluam, dar de ce evoluam spre ceva ce nu ne place?
De ce nu traim in paduri sa vanam caprioare cu arcul si sa dormim pe frunze si nu suntem murdari pe fata de noroi?
Oh... Padurile se fura ca sa incalzim blocul neinsufletit.
(Nu am idee ce vorbesc Efecte secundare ale consumului de sapun)
De ce?
Pentru că, pur și simplu, așa sunt/suntem. Devenim sau am devenit niște roboței care-și urmează cursul vieții fără să-și depășească limitele, fără să „erupă" din monotonie. Fiecare se mulează după regulile propriei religii, comunități, grup etc. Fiecare aleargă după perfecțiune și după ziua de mâine și uită de ce au în momentul de față.
„Unde e viața naturală pe care ar trebui s-o trăim?"
În ruine! În obsedanta noastră nevoie de a concura, de a fi măcar cu puțin înainte față de ceilalți.