Deoarece suntem singuri, aici intra lipsa unui iubit/iubite sau lipsa prietenilor adevarati care sa le spui totul nu doar aceia de distractie, care nu rad cand ti se intampla ceva ci aceia carora sa la spui tot ce simti si sa te inteleaga, asta e parerea mea, si eu ma mai simt cateodata asa si cred ca astea sunt singurele motive.
Pai.poate pentru ca esti singura, dar asta nu e atat de rau..sa nu fi cu cineva si sa te simti singura in doi, atunci sa vezi tristete
Pentru că ăsta e adevărul, deși nu credem. Oamenii vin și trec, fiecare rămâne cu o căruță de amintiri. Suntem „programați" să tot adunăm amintiri și pe baza lor să înaintăm (bine sau rău) în viață, iar ceilalți nu pot interveni de-ndată ce înveți să devii o persoană independentă.
Mintea noastră se folosește de omul de lângă noi ca să se evalueze, să mai schimbe ceva, dar doar se folosește. Când nu-i mai e de folos, aruncă persoana ca pe un gunoi pentru că nu-și mai are rost. Dacă nu poți trăi singur(ă) prea mult, atunci ai o slăbiciune și nu ești independent(ă). Dacă poți trăi zile în șir departe de prieteni și (în cel mai bun caz) alături de niște necunoscuți, atunci poți spune că ești un om independent.
Rezistența la singurătate denotă tipul de persoană (in/dependentă, slabă, puternică, pierdută, etc).
Pentru ca suntem... oamenii nu sunt intotdeauna acolo pentru tine, nici prietenii sau familia. vreau sa zic ca te sprijina cat pot dar nu simt ce simti tu mai ales cand esti adolescent...
Pentru ca am obesrvat ca acum nu prea mai exista prietenii sincere. Nu stiu daca ai inteles ce am vrut sa zic