De ce celor înstăriți li se pare aiurea că oamenii sărmani nu au o anumită suma de bani?

Întrebarea e inspirata de o întâmplare de care mi-am adus aminte din liceu.
În clasa a 11-a s-a organizat o excursie iar fiecare elev trebuia să dea 200 de lei.
Una dintre colegele mai înstărite, părinții săi lucrând la o corporație, a fost surprinsă când una dintre colege, o fata cu venituri modeste, i-a răspuns că nu poate merge in excursie căci nu are bani. Colega înstărită a fost surprinsă și i-a replicat: "Cum? Nu ai 200 de lei?".

Tu ai pus întrebarea despre adulti dar totuși din relatare reiese ca ar fi vorba de o adolescenta care a epatat considerând ca oricine ar trebui sa aibă bani. În cazul asta cred ca fata respectiva doar a vrut sa se dea mare, poate datorita vârstei, pentru un adult as avea alte motive. Un adult chiar dacă are acei 200 de lei, are alte priorități și presupun ca nu e de mirare când spui ca nu ai bani pentru cutare lucru.

Având în permanență bani (nu știu cât de mulți) probabil 200 pentru ea sunt puțini și se gândește că este un fleac.
Se mai întâmplă de obicei să rămâi momentan fără, deoarece se duc pe necesități și toate cele.

Ignorance is bliss.

Inteligenta nu se masoara in averi si bani, se mosteneste sau se dezvolta prin invatare serioasa.
Fata aia bogata nu avea pic de creier, de aceea ii era greu sa priceapa cum de omul nu are bani si nu-si permite o excrusie de numai 200 lei.

Https://youtu.be/QCMTJ9XiwSQ?feature=shared

https://youtu.be/8E5LpH1lDvs?si=YxN62IkCPSyDroJ3