De ce credeți că oamenii performanți, superiori oamenilor normali au tendința să fie frustrați de existența celor mai slabi?

Ceea ce vreau să subliniez este că : dacă oamenii ăia pot tot, vor tot, reușesc tot, au tot, de ce sunt supărați, furioși, frustrați de faptul că altul nu-i ca el, că altul se poate bucura de un codru de pâine cu gem și de o priveliște pe cer, pot cânta în ploaie cu ghetele rupte sau chiar desculți? Asta ar fi doar un exemplu, dar situații pot fi multe.
Aici nu mă refer la oamenii cerșetori de pe stradă, care cer și vor ceva gratis.

Superiori în prostie,cu cât un popor este mai barfitor, trădător cu atât este mai primitiv, noi germani ne salutăm și atât, romani îți vorbesc frumos dar se înjunghie pe la spate unul pe altul, noi ne spunem guten tag și atât nu stam la bârfe și muncim, de asta popoarele germanice sunt superioare

Poate vor sa ajute inferiorii, dandu-le un stimulent.
Dar atunci cand oamenii "normali" arunca aiurea ambalajul gemului de care se bucura, si admira codrul de pe banda de depasire a autostrazii, sunt de fapt niste mizerii pe care oamenii superiori ar trebui sa le castreze, daca nu chiar sa le dezactiveze de tot. Dar cum legea impiedica aceste lucruri pe buna dreptate, oamenilor superiori nu le ramane decat sa le ia mortii in gluma, astora care n-au descoperit apa calda, si ne incurca la tot pasul.

Generalizezi, iar superioritatea e relativă. Nici nu cred că ai cum să știi cum e, oricum.

Nimeni nu poate tot, nu reușește tot și nu are tot. Toți avem frustrări și supărări.