De ce credeti ca omul are tendinta de a uita un bine care i s-a facut la un moment dat?
Oricât de frumos am trăi mereu o să vrem mai multe fără să ne dăm seama cât de multe realizări am făcut deja cu ajutorul unor persoane speciale (care-s puține,dar mai există) și
nu numai. Orice rău poate fi un ajutor dacă înțelegem cum să-l evităm data viitoare,însă orice bine trecea aievea pentru cel care nu apreciază...
Nu tot timpul ceea ce ni se pare nouă
a fi rău și este.Un bine mi-a făcut o persoana (pe care o să o apreciez toată viața pentru asta),mi-a spus să nu mă mai port superior față de propria mamă, să nu uit niciodată cum se înjosește ca să-mi fie mie bine, să nu ajung să vreau să-mi cer scuze față de ea când n-am să mai pot, așa cum a făcut la rândul lui și regretă, chiar dacă
n-am înțeles la început și în mintea mea era doar o insultă acum este unul din cele mai frumoase treziri la realitate.Totul este înșelător.
RăspundeConstiinta ne dicteza sa avem un dram de de recunostinta fata de persoana care te-a ajutat canva...Un simplu,,, multumesc '' este sufiicent si necesar!
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Buna
Nu cred ca noi, cei trecuti de 40 de ani uitam atunci cand cineva ne face un bine.
In general, asa este omul. uitam mult prea repede cand cineva ne face un favor.
E bine sa ii multumesti mai mereu acelei persoane cand se asteapta mai putin, sa ii fii de ajutor atunci cand are nevoie, si sa te rogi pentru sanatatea celui care, candva, a facut un gest mare pentru tine.
O zi frumoasa sa ai
Uneori manat de alte probleme uitam sa multumim celui care a facut un gest pentru tine...e in firea omului, se poate intampla! Nu ma refer numaidect la gesturile marunte, spontate (un sfat primit, cand cineva a fost alaturi de tine in momente mai putin placute sau cineva se roaga pentru tine)Asemenea gesturi sunt firesti, si oricand te poti afla in postura celuilalt!
Starea naturala a omului e binele,multmirea,o stare pozitiva,ca sa intelegi.
De cate ori ni se face un bine,recunostinta si generozitatea din noi vorbesc,de aceea spunem sau nu acel "multumesc" sau chiar incercam sa rasplatim binele facut.
Nu e tulburata starea noastra de bine,doar ridicata la un alt nivel si asta se uita sa spunem,mai repede,mai usor.
Pana si vazatorul de la paine ne face un bine,chiar daca noi am platit painea respectiva.
Nu crezi ca-i asa? Ia gandeste-te,de exemplu,sa apuci exact ultima paine,intr-o seara ploioasa,cu casa plina de musafiri? N-o sa simti recunostinta imediat?
Asadar,ti-a facut un bine si, fericita, ii spui "multumesc"-ul tau si fugi acasa sa-ti multumesti si musafirii si totul e perfect!
Dar cand ni se face un rau, starea noastra naturala e contrazisa brusc si violent, surpriza ne socheaza si totul se intipareste in mintea noastra.Asa invata copii mici ca focul arde, ca piperul pisca, ca pisica zgarie, etc.Nu uitam nimic din ceea ce ne face rau!
Asadar,cat timp natura noastra fireasca nu e tulburata,memoria isi face de cap si retine ce vrea.
Depinde numai de gradul de generozitate al fiecaruia daca va uita sau nu, daca isi va exersa memoria sa retina binele facut, sau nu.
Si, unii, nici macar nu stiu ca generozitatea exista.
Da! Sa multumesti celui care te-a ajutat la un moment dat!
Nici eu nu uita sa multumesc taranului de la piata cand cumpar chiar legatura de patrunjel, pentru ca stiu ca a muncit pentru el
Sau funtionarului unde imi platesc facturile...
Recunostinta din ochii cateilor pe care ii hranesc e cea mai buna multumire
Sunt o sumedenie de feluri de a primi sau da multumiri.
E important sa stii sa o faci si sa gasesti momentul oportun pentru a o face.
"Multumesc"-ul meu vine instinctiv,il spun sau il arat pe loc,problema incepe acolo unde mi se pare ca e prea putin acest multumesc si ma framant cum sa fac sa-l amplific...
Nu e un automatism, nu-l spun fara sa-l simt si cand mi-e oferit mie, reactionez ca si cum nu l-as merita, mi se pare ca prea putin am facut pentru multumesc-ul celuilalt.
Pentru ca stiu cat a investit si ce a simtit, ca sa mi-l spuna.
E un cuvant frumos si provocat de un sentiment si mai frumos!
Un caine nu uita. omul in schimb, da! unii sunt doar sa primeasca, cand nu mai e de primit, ca pisicile, se iau si pleaca. dar mai sunt si exceptiile care nu cer, nu vor, dar daca-i suni la 2 noaptea iti raspund.
Ooohoo este asa lunga tema. Exista multe categorii de mentalitati. Aici intra:
Ala fara dumnezeu
Cel ce "traieste"in dumnezeu
Si ce ce face voia lui dumnezeu.
Primele 2 categorii se incadreaza prefect intrebarii tale.
Multumesc de raspuns.dar nu gandeam numaidecat la sensul religios! Dar...
Sunt oameni care,, uita'' sa multumeasca unui medic care i-a salvat viata...
Sunt oameni care, uita'' sa multumeasca profesorului care l-a ajutat sa se realizeze...
Sunt,, oameni'' care,, uita'' sa multumesca parintillor care i-au crescut si i-au ajutat si nici macar nu se intereseza de ei...
Sunt multe exemple, angelofyorhert!
Asa este, numai ca parintii nu sunt platiti ca sa te ajute.
Pana la urma un profesor, cel putin, el preda la fel pentru o clasa de elevi. Mai departe depinde de elev cat munceste acasa pe cont propriu, cat de atent e la ore. De aceea nu e corect ca atunci cand vezi un procent mare de elevi picati la Bac sa atribui prima vina altcuiva in afara de elev.
Asa este un parinte nu este platit sa te ajute, dar este raspatit prin ajutorul dat la batranete!
In cazul optimist/fericit. Tocmai aici este o buba. Toti parintii ajuta odrasla dupa posibilitati ca sa devina cineva, apoi odrasla isi cam vede prea mult doar de viata ei. 
Mai ales cand se stabileste si in alta tara sau la sute de km distanta.
Nu toti isi mai amintesc sa-si cinsteasca parintii.
Acum nu intru in amanunte, probabil mai sunt si relatii nu prea bune din diverse motive, insa parerea mea e ca parintele si copilul trebuie sa se inteleaga bine permanent...sa se caute o modalitate macar, sa se incerce chiar si daca nu se poate...sau pana nu se mai poate deloc. Sunt cazuri si cazuri.
Ideea este ca rasplata asta nu e o garantie! Iar parintele nu isi ajuta copilul pe ideea ca la batranete va fi el ajutat la randul sau. Unde este iubire si respect se intampla lucrurile natural de la sine.
Nu am vorbit in sens religios
Uite ca unii nu au tendinta asta draga Angycut
.
As putea sta sa incerc (ca restul de aici) sa filozofez pe tema asta (e o intrebare pusa pe drept, ce-i corect, avand in vedere multe dintre "circumstantele" actuale), dar nu i-as vedea rostul, sincer.
Cert este ca nu se pune problema "uitarii" ori asta ar fi doar un fel de a spune, eu personal cataloghez problema de fata drept ca NOBODY CARES, the end (na, c-am pus si un emoticon tristut, sa nu se spuna ca-s insensibila 
).O zi/seara buna.
Da,deseori oamenii au aceste tendinte, mai mult din motive de lene, sau nepasare.acum fiecare cu parerea lui.
Greu e spus. Pentru ca de obicei pe multi oameni mai mult ii afecteaza rau decat binele.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
