| smileyface_4718 a întrebat:

De ce? De ce e totul nedrept? Si de ce nu ma poate ajuta nimeni, in singuratatea asta? De ce daca eu spun ceva, este mereu neinsemnat? De ce nu ma ia nimeni in seama? De ce ideile lor, sunt mereu mai bune? De ce trebuie sa sufar, pentru oameni care nu merita? De ce trebuie sa ma consum, pentru lucruri banale? De ce trebuie sa ma chinui, sa conving pe cineva, ca e mai bine altfel? De ce nu ma fac ascultata? De ce oare, imi pun uneori intrebari, fara raspuns? De ce imi vine sa plec undeva departe, unde nu ma cunoaste nimeni, pentru a incepe totul de la zero? De ce imi vine sa plec in lume, dar sa tot merg, sa nu ma mai opresc? De ce imi vine sa fug, de ceva ce poate nu exista? De ce sunt asa de sensibila? De ce nu sunt pretuita indeajuns? De ce sunt ranita atat de usor? De ce uneori chiar as vrea sa nu fac parte din familia in care sunt, sau din scoala la care invat? De ce unele momente, sunt de neuitat, din cauza emotiilor puternice care-si lasa amprenta pe viitor? De ce trebuie sa trudesc, ca intr-o clipa sa se spulbere totul? De ce cand privesc inainte, spre viitor, nu mai am atata incredere in mine? De ce trebuie sa fac compromisuri, ca apoi sa fiu data la o parte? De ce uneori ma simt in plus, acolo unde candva, insemnam foarte mult? De ce am o tragere de inima, atunci cand marturisesc cate ceva unui asa zis prieten? De ce oare, unii au noroc, iar altii nu? De ce trebuie sa te intareasca viata, prin incercari absurde? De ce trebuie sa sufar, doar ca asa mi-a fost scris? De ce, cand eu nu am nici o vina? De ce sunt atat de vulnerabila, in bataia vantului aspru al vietii? De ce mereu sunt scapata din mainile prietenilor? De ce sunt vinovata, pentru ceva ce n-am facut? De ce plang, fara vreun motiv? De ce sunt atat de sensibila, si arat asta lumii, dandu-le satisfatia aceea sadica? De ce nu mai pot avea nici macar incredere in mine? De ce trebuie sa lupti, pentru o scanteie de speranta? De ce trebuia ca ura sa intervina in orice prietenie? De ce trebuie sa existe rivalitate si concurenta? De ce, cand oamenii se pot ajuta intre ei? De ce, constransa de situatii, nu-mi pot expune punctual de vedere? De ce, uneori, trebuie sa ofer un zambet fals, pentru a nu mai da explicatii curiosilor? De ce trebuie sa fiu mereu intrebata, de ce rad, sau plang? De ce, sunt inconjurata, de oameni, care se dau drept prietenii mei, dar de fapt, dupa ce m-am intors cu spatele, ei imi spun secretele altora? De ce toti pledeaza ca nevinovati, intr-o lume in care toti sunt niste fiare?
…. De ce?

10 răspunsuri:
| Ea12345 a răspuns:

Viata nu e dreapta pentru niciunul dintre noi...

| HBK a răspuns:

Suntem cu toţii obişnuiţi să trăim într-o lume care depinde întotdeauna de ALTCINEVA. Sau de ALTCEVA. Şi toată lumea are idei, toată lumea ştie că vrea ceva de la viaţă... dar nimeni nu face nimic. Toţi ne lăsăm conduşi mai mult sau mai puţin. Ne este frică să luăm atitudine.

| zorialbi a răspuns:

Daca ai credinta in Dumnezeu si te rogi El te va ajuta. Toate gandurile astea de deznadejde pe care le ai vin de la cel rau. Nu-i permite sa aiba putere asupra ta.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

De-aia! Asta se numeste VIATA!

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

De ce atatia,, de ce``? Iti cade capul daca nu iti pui atatea intrebari? Vezi tu, cam asa se intampla lucrurile prin viata. Daca dai dovada de tarie de carcter si treci cu oarecare usurinta peste aceste situati, pe viitor vei fi o persoana fericita, la casa ei.
Uite cateva melodii care sper sa iti schimbe parerea :D
http://www.youtube.com/watch?v=od2bLh_V6DY
http://www.youtube.com/watch?v=fniBqZxKAs4
http://www.youtube.com/watch?v=DI6y112EGMA

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Poate ca nu stii sai asculti si pe cei din jur.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Aoleu, mereu ma blocheaza intrebarile care incep cu "de ce?" :-ss

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Si daca stau bine sa ma gandesc aceleasi ganduri le aveam si eu acum vreo patru ani. acum nu le mai am. cred ca am invatat sa traiesc cu ele, sa ma gandesc ca fac parte din viata si ca din cand in cand mai traiesc si momente frumoase

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Daca stau bine sa ma gandesc aceleasi ganduri le aveam si eu vreo patru ani. nu vreau sa fiu inteleasa gresit, dar ma amuza faptul ca daca iau caietul in care eu le scriam (si speram sa le inghita paginile alea), as putea jura ca cineva mi l-a furat si le-a scris aici happy. acum nu ma mai chinui singura. cred ca am invatat ca fac parte din viata si ca trebuie sa traiesc cu ele, iar uneori mi se pare chiar ca viata e frumoasa si nu trebuie sa fiu dezamagita de orice nemultumire.

| liuda4ka_6972 a răspuns:

Consider ca ai o depresie extraordinara si raspunsurile la aceste intrebari trebuie sa le cautzi in tine insutzi clar cu ajutorul unui specialist sau poate a Bisericii. Fii tare!
sa poti lupta cind lupta e pierduta
sa poti trai cind rana e duruta
sa poti sa ai ce sufletul iti cere
credintza, dragoste, putere!