De ce e un om atat de prostanac sa planga mereu in esecul ca intervine o persoana care n-o poate avea si totul se termina la acea persoana?

Pentru ca asta este mintea omului, si difera de la persoana de la persoana. Unele persoane pot sa se planga, altele nu. Atunci cand intervine o stare depresiva... sa iti controlezi gandurile este unul dintre cele mai grele lucruri de pe Pamant (sau cel mai usor).

Fluxul de ganduri nu se mai opreste, intervin asocieri de ganduri, concluzii, ipoteze (daca era altfel, daca nu era, daca asa o sa fie mereu), la care se adauga si pesimismul.

Atunci cand o persoana trece printr-o perioada grea si stim ca ar putea sa treaca peste... nu ar trebui sa il consideram prostanac, ci sa il sustinem, cel putin o data, sa inteleaga cum sta treaba, dupa care... totul depinde doar de persoana respectiva, daca mai continua sau nu.

Este foarte usor sa cedezi si sa te dai batut, este foarte greu sa continui. Si asta se aplica indiferent de movie si de probleme. Problemele mici, probleme mari... sunt relative si difera de la persoana la persoana. In timp ce nou, aplicand logica, ne pare o problema minora, acea persoana... care numai de logica nu are pofta, considera asta o problema majora.