Dacă nu ai motive mi se pare ciudat. Eu nu mă pot pronunța pentru tine pentru că nu știu ce fel de viață ai, dar probabil ceva lipsește.
Sunt lucruri importante care pot ține până ajungi în pământ, care pot să îți inducă gândul și sentimentul că totul va ține pentru o veșnicie. Dacă le ai, ești un om fericit.
Acum vorbesc despre lucruri pozitive.
Dacă ne referim la chestii negative, e ceva normal să suferim pe urma lor. Nu avem cum altfel. Dacă nu am putea suferi așa, nu am putea nici să ne bucurăm. Bucuria există pentru că există și suferință. Asta e cam pentru toate lucrurile aflate în contrast.
Așa-i viața. Nu că e frumoasă?
Exact. Asta am spus și înainte. Deci nu e un lucru chiar extraordinar de rău. Acum ar fi un lucru bun să ai mai multe motive care să te bucure decât motive care să te întristeze...Dar nici să fie un raport prea mare între cele două deoarece ajungi ca lucrurile care te bucurau odinoară să nu mai te facă să simți același lucru. Acum pot adăuga o excepție, dragostea adevărată.
Există suferință pentru că fără ea, nu am ști ce e bucuria, fericirea. Nu ai cum să zâmbești dacă n-ai plâns niciodată.
Depresiile mele sunt de 300 de ori mai grave ca și ale tale, stai calm. Dar încerc să zâmbesc și să râd și până la urmă îmi trece.
Nu reusesti pentru ca nu esti sociopat. viata ar fi atat de simpla daca as fi fost asa
"Asa-i? Totul ar fi mai simplu, ne-am indeplini toate obiectivele fara pic de stres." sa stii. majoritatea oamenilor de succes in America cica sunt socipoati
Suferinţa este văzută în lumini diferite şi rezultate la fel de diferite de la persoană la persoană. Timpul suferinţei poate fi convertit de cel suferind într-un timp al sensibilizării, al apropierii de Dumnezeu, al evaluării propriei libertăţi, al introspecţiei, al meditaţiei şi al consimţirii în a-L primi în suflet pe Dumnezeu Cel iubitor.
Unii, precum consolatorii maligni ai lui Iov, vor considera întotdeauna că suferinţa este o marcă a respingerii sau a pedepsei divine. Pentru ei, suferinţa pare a fi o veste fără îndoială rea. Pare a arăta că cei cuprinşi de ea sunt îndepărtaţi de la faţa lui Dumnezeu. Dar suferinţa este văzută în creştinism ca o pecete potenţială a bunăvoinţei, a dragostei şi a prezenţei lui Dumnezeu.
Daca ai fi insensibil ai muri pentru ca ai face riscuri extrem de mari stiind ca nu o sa simti durerea fizica/morala, dar corpul tau va suferi mortal.
Daca o sa fii indiferent o sa iriti toti oamenii pentru tu insuti nu o sa mai fii om.
Orice om sufera, face parte din noi. La fel cum zambesti cand esti fericit, suferi cand esti foarte suparat. Nu poti schimba asta