De ce generalizam asa mult tot ce ne inconjoara si nu incercam sa privim mai intai partea buna sau rea a fiecarui lucru? De ce nu rânduim lucrurile asa cum trebuie,si de ce nu analizam cu atentie adevarata faţă a fiecarui om? Cand suntem intr-o stare proasta din cauza unei persoane apreciata poate prea mult de noi, imediat incepem sa vedem lumea altfel, cadem in iluzie si criticam tot ce ne inconjoara pentru ca acea persoana ne-a tradat.Stiu ca este greu sa analizezi caracterul unei persoane, pentru ca nu toata lumea isi arata adevarata faţă, dar putem oare cu timpul sa ne dam seama daca o persoana este buna sau rea? De fapt, care e diferenta dintre o persoana buna si o persoana rea?

E vorba aia: Mananaci un sac de sare cu un om si tot nu-l cunosti. Asa ca nu stiu ce sa zic despre "adevarata fata a omului"

Nu cred in asta cu persoane bune sau rele. Parerea mea e ca-ti manifesti laturile in functiile de imprejurari, credinte si-alte d'astea.
Acu' mult timp, cineva mi-a furat telefonul. I-am purtat pica ani de zile. Era un om rau, automat. Sa furi e ceva rau, iti spun parintii si nu numai. Dupa o perioada lunga de tot, am inceput sa ma gandesc ca poate a avut motivele lui sa faca asta. Poate avea o mama bolnava sau un tata bolnav. Poate nu avea bani de mancare si tot asa.
M-am gandit ca daca as avea o situatie de genul, nu stiu prin ce circumstante, as fura de la altii fara sa-mi para prea rau, pentru ca trebuie sa "ma descurc" cumva. Mereu ar fi ultima optiune pentru mine, dar daca s-ar ajunge la asta, as face-o. Sper ca intelegi unde bat.
Bine si rau incepe sa mi se para o chestie aiurea, daca stau sa despic firul.