Nu cred ca ai avut parte de mai multa suferinta ca si mine.eram foarte mica, nici nu stiu exact de la ce varsta incepuse totul, dar oricum inca nu eram la scoala. un var de-al meu, care avea 16 ani statea cu noi pentru ca apartamentul parintilor lui era prea mic si deja mai avea 4 frati mai mici, se dezbraca in fata mea si se freca de mine in pozitia comisionarului pana ejacula, apoi ma punea sa sterg patura si ma ameninta. a murit cand am inceput scoala si nu am mai spus la nimeni din familie, pentru ca toti il priveau ca pe un sfant si ar fi spus ca mint. din fericire am un psihic mai puternic si nu am cazut in depresie sau m-am invinovatit. dar m-a afectat treaba asta, drept rezultat, nu puteam sa ma integrez in societate cum trebuia, nu reuseam sa ma joc cum se jucau ceilalti copii, mi-era rusine, sau la varsta de 15 ani eu ma jucam cu fetele de 8-9 ani de-a sailor moon cand alte fete de varsta mea erau preocupate de moda.imi ceream copilaria inapoi. oftez adanc atunci cand imi amintesc dar nu ma gandesc prea mult si merg dupa premiza ce nu te omoara te intareste. din cauza asta imi protejez baiatul cu atata inversunare, din cauza asta eu nu vreau sa am fete. ii ofer baiatului meu o copilarie lipsita de griji si suferinte, ii confer sentimentul de protectie si ii repet intotdeauna sa nu ii fie frica sa imi spuna ceva, oricat de rau ar fi, mai ales daca ar fi amenintat. dupa tot ce am patit, am continuat sa traiesc si sa ma bucur cat de cat de copilarie.important este sa zambesti zilnic, indiferent de necazuri si sa te bucuri de viata cat mai ai timp.sa nu lasi tristetea sa iti cuprinda sufletul si sa spui la naiba cu necazurile, cat de frumoasa este ziua asta.
p. s. este prima data cand am curajul sa spun cuiva ce am patit.
Trista sau fericita compilaria este marca inocentei.
Cand ma gandesc la copilarie, nu imi vine in minte imaginea propriei persoane ci a celor care au avut grija sa imi prelungeasca cat mai mult aceasta etapa a vietii mele. Ele au fost cele care au reprezentat pana la urma copilaria mea pentru ca prin cuvintele lor au intretinut miturile copilariei
Imi pare rau ca nu ai avut parte de asa ceva, insa nu rata sansa de a le oferi copiilor tai o copilarie adevarata
E cel mai bun lucru care il poti face pentru ei si candva iti vor multumi
Copilaria mea a fost foarte fericita Chiar si acum este Pentru ca am 16 anisori si inca ma consider un copil
Am avut si momente triste...ca orice copil Dar am avut pare de mai multa fericireSunt singura la parinti Si de acea am fost rasfataat familiei Am niste parinti care ma inteleg si care m-au inteles indodeaunaCare mi-au facut toate poftele si care mi-au dat libertatea de care am nevoie
Cu scoala nu am avut probleme...Am fost o fetita foarte despteapta
Prieteni buni am avut Si inca mai am
Deci in concluzie a fost si este o copilarie fericita
Copilarie:veselie, voie buna, inocenta, nestiinta relelor, a problemelor. o lume minunata de vis, colorata, de basm.Imi este dor si imi amintesc cu nostalgie de zilele de vara ale copilariei mele...cand colindam livezile impreuna cu prietenii, verisorii.Cand ne asezam pe iarba si ne doream sa aterizeze un avion(pe timpul ala treceau foarte rar)in care sa gasim jucarii, bani, dulciuriA fost "un vis minunat" unde nu ma voi mai putea intoarce vreodata.Imi pare rau si regret pentru persoanele care sufera si nu au o copilarie frumoasa si sper ca cei care vor fii copii tai sa le oferi TOTUL.acel ceav ce tu nu ai avut.Numai bine!
Ai intrebat de ce imi aduce aminte copilaria, cam astea ar fi : Casa bunicii, prajiturile [placintele] facute de ea, ciondaneala [bataia ] cu fratele meu, "prostioarele' facute, zilele in care ma dadeam cu sania [in cimitir , vb serios ne strangeam un grupulet si mergeam sa ne dam cu sania acolo ], Genunchii zgariati [ in incercarile de ma da cu bicicleta ], Ciresele furate de pe la vecini, Servetele pe care le colectionam
Eu nu-mi aduc aminte de copilarie. Nu a fost trista, dar nici fericita, a fost plina de monotonie. Am fost un copil matur de la o varsta mult prea mica, mult prea intelegatoare si cuminte. Poate educatia alor mei m-a facut asa, nu stiu, dar uite ca acum la o anumita varsta mi-as dori asa de mult sa ma distrez si sa simt ca pot fi si eu un pic "nebunica", sa am si eu amintiri pe care sa le pot povesti, dar uite ca nu prea pot.Trista m-am nascut, trista sunt si probabil tot trista voi muri. Dar ma bucur cat pot de mici bucurii care mi se ofera. Viata e frumoasa, pacat ca n-am putut sa o traiesc, sper sa o faca altii in locul meu, pana nu e prea tarziu.
Cand aud de copilarie, ma gandesc la viata fara griji, la un univers, la o lume doar a mea, la veselia nebuna care vine din lucrurile marunte.
Imi pare rau pentru tine, Dar cred ca ar trebui sa incerci sa uiti si sa profiti acum de viata:X[Bineinteles fara a depasi anumite limite]
Eu una ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt bine, sunt sanatoasa si nu`mi lipseste absolut nimic.Cred ca si tu ar trebui sa te gandesti la asta>
Cand ma gandesc la copilarie vad lumea plina de flori si desenata in culori calde; cu miros de primavara, o tanara domnisoara pe campul inflorit alergand cu parul in adierea vantului, si razele solare ce se joaca pe pamant... Fluturii atat de firavi ce se ratacesc printre flori, pasarile ce canta intr-un concert la lumina lunii, iar pe cer privesc dansul stelelor ce-mi soptesc a lor iubire.
Vad in jurul meu cum alearga bunatatea, fericirea, iubirea... tot ce e mai frumos. Vad oamenii cum zambesc, cum canta. Zapada ce ne acopera si nimeni nu este trist, nu exista necaz. Ploaia ce racoreste pamantul, iar pe un curcubeu ma ratacesc cu povestile bunicilor in care ma regaseam mereu. Ma regasesc pe un nor, pe un curcubeu.
Dar asta e doar fantezie... Mie dor de tine copilarie.
Sincer in copilarie am avut multe "episoade". uite unul:
Eram la unchiul meu si eu(copil mic)am vrut sa surprind o fata, eram mic si...nu imi venea nimic in minte asa ca am inceput sa alerg, cand deodata, am cazut in "piscina"casei.("piscina"este de fapt hazna, dar ca sa nu plang asa mi-a spus unchimiu care ma si salvat!
IMI PARE RAU DE COPILARIA TA! TRIST
Asdfghjklasdfghjkkl întreabă: