Cel mai mult mi-e frica de ...mine...de deciziile pe care le iau si de posibilitatea implinirii faptului ca voi fi singur si nefericit(mai ales nefericit) toata viata.
Si imi mai e frica de paianjeni..nu ii suport.
Dar cel mai mult mi-e frica de ...mine.Sa nu esuez.Sa nu ma ratez.Sa nu sufar.
Si am uitat un lucru important tare:imi este frica si de faptul ca pot sa mor de tanar. fara sa apuc sa imi traies viata cu adevarat..fiindca destui oameni mor si de tineri(vezi cazul Colectiv)
Răspunde
Cam multe frici..mai taie din ele 
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Mi-e frica sa dezamagesc persoanele la care tin si sa realizez ca le-ar fi mai bine fara mine in viata lor.
Răspunde
Am zis lucru...
Pe bune, iti e frica de femei?
,pai stii ca diavolul este un inger cazut
Si un lucru nu imi zici?
Eh, am luat lucru la general acum...Păi nu știu ce să spun, sau poate că nu vreau să împărtășesc alt lucru 
Asa,sa nu ti se afle temerile
da eu stiu ca ti-e frica de gaste.
Dacă tu zici...Vezi să nu cazi de pe scaun...
Oricum și noi suntem lucruri. O adunătură de oase, vase, mațe, organe etc. care vor putrezi.
Dacă tu zici...deși ești femeie și nu ar trebui să o fac...totuși te cred.
Grey crezand-o tocmai ai facut primul pas spre abis! RIP
Mai dar pe site-ul asta sunt numai baieti care se tem de femei?!
...nici nu mai ies din casa de frica lor.
Tu esti o fiinta, nu un lucru
Si ar trebui sa te iubesti pe tine, nu sa iti fie frica de tine.
sunt un mare nimic. nu e vreo șansă să mă iubesc... nu în viața asta.
Https://upload.wikimedia.org/......09_G03.jpg
In fine, paiangani si gandaci in general. Sunt singurele chestii de care mi-e frica
Singuratate completa.E absurd insa cea mai mare teama a mea e sa nu fiu inconjurat de nimeni permanent.Restul temerilor sunt nesemnificative, nimic peste care sa nu pot trece.Tie?
De oamenii care sunt prea normali mi-e frica.Adica sunt asa calmi mereu, se enerveaza extrem de greu, nu le stralucesc ochii( asa cum oricarui om care simte ceva mai intens i se intampla)...Sunt doar...vii.
Si stiu ca nu sunt lucruri, dar pe mine astea nu ma sperie
E bine cand un om e calm si se enerveaza extrem de greu...pe mine ma dispera agitatii, nervosii sau oamenii care nu au stare.
Ai vazut la un psiholog cat e de calm? Plus ca, starile de nervozitate fac rau organismului, partii emotionale si psihicului.
Eu as vrea sa fiu calm tot timpul..imi impun asta.dar de multe ori nu prea reusesc.
Eu par calma doar cand sunt obosita sau plictisita, dar nu sunt intr-adevar calma aproximativ niciodata.Mie nu imi plac oamenii prea calmi in general, ma sperie.Fiecare e diferit.Tie nu iti plac oamenii cu energie.E ok.Fiecare cu parerea lui.Dar daca un om e energic, nu inseamna ca e un 'nervos agitat'.Eu cred zicala"pisica cuminte zgarie rau".Si mie imi place sa cunosc un om. Daca mereu esti calm si iti pastrezi acea fateta eu nu am de unde stii ce simti cu adevarat.Imi place sa vad cum e o persoana in momentele ciudate, in care e ea cu adevarat, nu se abtine,tinand ce simte in ea, altfel intelegi o persoana dupa ce ai vazut-o plangand si deschizandu-si sufletul in fata ta. Abia dupa ce ai vazut ce simte si cum reactioneaza la unele lucruri poti spune ca sti o mica parte din sufletul ei.E normal, intr-adevar ca un om sa aiba momente in care sa fie extrem de calm si relaxat, are chiar nevoie de ele, dar daca toata viata ta ai fost asa, si nu ai simtit nimic mai puternic, destul de puternic incat sa ceara sa fie exprimat cumva, e ceva in neregula.Nu ma refeream la nervozitate, ci la energie in general.
Si sa nu ma crezi nebuna pentru ca imi plac 'nervosii' asa cum le zici tuImi plac oamenii care fac ceva, nu stau degeaba asteptand sa le pice momentele frumoase din cer. Unele chiar trebuie create.Nu-mi plac nervosii care incep sa urle si sa tipe, dar nici persoanele care atunci cand le ai langa tine sau cand le vorbesti te simti de parca vorbesti cu pietrele.Pe scurt nu suport ipocrizia oamenilor normali.Nimeni nu e normal, pentru ca nu exista normalitate, deci sa te prefaci mi se pare cea mai mare risipa de energie
Ok.Te inteleg...
In unele momente, starea foarte calma, te ajuta, de exemplu in psihologie..psihologii sunt foarte calmi..si s-a demonstrat faptul ca un om mult mai bine gestioneaza o situatie fiind calm decat ''agitat'' sau mai ''nervos'', energic. uneori este nevoie ca de oxigen de starea de calm.Mie personal imi place cand un om se agita langa mine si se enerveaza sau intra in panica sa fiu extrem de calm..sa stiu sa gestionez bine situatia sau sa nu imi pierd cumpatul.
De as reusi asta, mereu..adica sa fiu calm mereu pentru mine ar fi un castig.
De exemplu,iarasi pe langa psiholog si preotul mai este calm,rabdator si ascultator.
Asta voiam sa subliniez,ca uneori,a fi calm e o calitate,o virtute(daca pot sa zic asa),un mare avantaj care te ajuta sa eviti pericole sau sa iti faci bine treaba, sau sa asculti un om, sa il ajuti, sa gestionezi bine o situatie si sa nu intri in panica la primul zgomot sau pericol.
Si apoi, crezi ca psihologii sau preotii se prefac cand te asculta? Nu cred..asa e felul lor..sau si-au cultivat aceasta calitate daca i se poate spune.
Ce n-as da eu sa fiu calm ca piatra cand unul se enerveaza langa mine.Dar am sa fac tot posibilul sa devin foarte calm si sa am rabdarea sa ascult pe oricine si sa inteleg mai bine problemele oamenilor.
Scuze, de aceasta disputa de idei, daca ea te supara
Nu am spus nimic de calitate si defect.Astea sunt relative.Si ai dreptate, cateodata e bine sa fi calm, nu am spus nu.Mi-am exprimat doar opinia.Pentru tine calmul e mereu o calitate, pentru mine depinde mult de situatie.Iar pentru psiholog si preot, asta e meseria lor.Eu nu ma refeream la asta.La ei aceasta calitate, cum ii zici tu, e necesara, tocmai pentru ca au de-a face cu oamenii care au nevoie de ea, dar asta nu inseamna ca sufletul lor e mereu asa.Eu nu ma refer la chestii cultivate, ma refer la chestii native
Suntem diferiti, gandim diferit.Nimic gresit in asta.
Si stai linistit, nu am de ce sa ma supar
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
