De ce mâncăm animale dacă totuși ne este mila de ele cand le tăiem? Nu înțeleg oamenii cărora le este mila sa taie un animal și totuși nu rezista fără carne.Nu exista nici un sentiment de vinovăție?

Pentru ca asa e lantul trofic in natura.
Trebuie sa traim, trebuie sa mancam carne.

Asa sunt si eu, nu as face rau niciunui animal, fie ea pisica, porc, gaina, caine, lacusta, nici pentru o anumita suma de bani n-as taia o gaina de exemplu, in schimb n-as zice nu unei shaorme. Natura umana e legata de alimentatia bogata in proteina animala, avem nevoie de toti nutrientii pe care ii gasim doar in hrana de origine animala, asta daca vrei sa fii cat mai sanatos, puternic si sa te dezvolti normal, daca vrei sa-ti bati joc de corpul tau atunci priveaza-l de toate vitaminele esentiale consumand doar vegetale. Bine, exagerez putin, nu doar alimentatia influenteaza sanatatea cuiva insa conteaza si ce mananci si mai ales in ce cantitati, vitaminele le iei din alimentatie in mare parte.

Pai tu când mănânci mănânci carnea curata, frumoasa.Cand îl tai trebuie sa îl parjolesti, sa îl jumulesti, sa umbli cu sânge, cu măruntaie.Cred ca e și scarba nu neapărat mila.
Plus ca da, nu toată lumea are tăria sa lovească un animal.Dar el fiind unul domestic și creat pentru hrana, dacă e pregătit și preparat nu mai ai asa mare trac din al manca.

Eu sunt genul ăla de om. Nu, nu resimnt vinovăție deloc. Carnea este yummy și sănătoasă.

Dar personal mi-ar fi foarte greu să omor un animal. Aproape imposibil.

Pentru că pofta și tentația de a manca acea carne este mai presus de mila sau scârbă.

Eu ași tăia si lași si mânca nu am milă de nimic.