De ce mereu imi gasesc motivatia in altii si niciodata in mine? De fiecare data cand depun un efort in beneficiul personal este ca sa impresionez pe cineva sau sa demonstrez ceva. Iar cand acele persoane nu mai sunt acolo ca sa-mi observe progresul, raman automat fara motivatie.

Pentru ca o bucurie ce are loc singura... nu este o bucurie daca nu ai cu cine sa o imparti. Asa este si asa a fost mereu.
Insa gandeste-te ca nu ai nimic de pierdut. Frica de a pierde este deseori primul factor luat in calcul in orice esec.
Ramai fara acele persoane si iti pierzi motivatia, cand acele persoane sunt acolo ai grija ce faci sa nu cumva sa gresesti, asta pana reusesti. Insa ele tot o sa plece. Deci nu ai facut nimic, dupa o sa vina alte lucruri de facut pentru care o sa te zbati degeaba. Asa ca ce rost are? Nu o sa fie nimeni acolo (sau nu cine conteaza) sa vada ce ai facut si ce ai reusit. Si oricum ai reusit pentru tine, nu pentru ei, ei o sa fie cu treburile lor. Asa ca da-i naibii. Daca in lumea asta nu ar exista telefoane, nu ne-ar pasa deloc faptul ca nici noi nu am avea un telefon, pentru ca nu am avea ce sa facem cu el. Asa este cu toate lucrurile. Renunta la aceste aspiratii prinvindu-i pe ceilalti. Faci ce faci pentru tine si atat.

Trebuie să faci ceva pentru evoluția ta ca om. Motivația o poți găsi destul de ușor: de exemplu să ajuți cu ce poți pe cei din jur.