| razadeluna a întrebat:

De ce multor copii le este rusine sa isi salute parintii si bunicii cu " sarut'mana "? nu asa ar fi normal?

3 răspunsuri:
| Cameliapantiru a răspuns:

Nu, nu mi se pare deloc normal sa te adresezi parintilor, bunicilor, rudelor etc cu ''sarut mana", ''dumneavoastra'' sau "dumneata", pentru ca ei ar trebui sa-ti fie cei mai buni si mai apropiati prieteni, nu niste personae fata de care sa manifesti un respect rece si de care sa te desparta o distanta de nestrabatut. Am 35 de ani si niciodata nu mi-am salutat parintii sau bunicii (bine, pe acestia I-am pierdut inca din copilarie, la 12 ani mi-a murit ultima bunica) cu ''sarut mana", ci intotdeauna cu ''buna''/''salut''/''servus'', m-am adresat la per tu si I-am alintat ''mami'' si ''tati''. Ii iubesc enorm, nu m-am certat cu ei niciodata, nu le-am creat nicio suparare sau dificultate, locuim si acum impreuna si ne intelegem minunat, avem o relatie speciala, foarte frumoasa si deschisa, in care ne sfatuim reciproc, ne oferim unii altora support, afectiune, sustinere, prietenie, intelegere. Ii consider si I-am considerat mereu cei mai buni prieteni, de la care am foarte multe lucruri de invatat, dar si cei carora le pot spune cu sinceritate absolut orice, pentru ca stiu ca intotdeauna imi vor oferi o imbratisare calduroasa si un sfat bun. Dar formalism rece, convetionalisme, formule de adresare de tip patriarhal nu au ce cauta intr-o familie moderna, de secol XXI, open-minded.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

De ce ar fi normal să folosești un limbaj formal cu părinții?

| MeForeverAlone a răspuns:

Sinceră să fiu, mie nu mi-e rușine, doar că nu sunt obișnuită să fac asta. Mi s-ar părea ciudat să zis,, sărut mâna mamă" sau,, sărut mâna tată". Sună de parcă aș vorbi cu niște oameni foarte, foarte bătrâni. Eu nu zic așa decât la babe. Când îmi salut părinții zic,, Bună mami" sau,, Pa tati" și cam atât. Nu știu dacă e neapărat normal să se zică sărut mâna la părinți, fiecare cum e învățat. Cât despre bunici, îi zic sărut mâna doar bunicii, și asta foarte rar. De ce? Pentru că așa m-am învățat. Părinții mei au fost plecați prin țări străine și am stat foarte mult în grija bunicilor, așa că nu pot vorbi cu ei foarte formal având în vedere apropierea sau relația dintre noi.