De ce ne doare cand ne lovim? Corpul incearca sa ne pastreze in el si nu vrea sa ne dea drumul? De aceea ne e frica de moarte? Sau oare frica de moarte e a corpului, si nu a noastra? Ii e frica ca o sa ajunga sub pamant, nu?

Ar trebui sa citesti o carte, "Acele miini care vindeca", scrisa ca o autobiografie de catre un medic ce a mers in Africa sa ajute bolnavii de lepra. Lepra nu doare, tocmai aici e problema, la ea dispare simtul durerii pentru ca afecteaza sistemul nervos, si atunci, nu mai ai cum sa percepi durerea cand atingi ceva, si de aceea iti distrugi corpul, pentru ca, fara sa simti, il expui la pericole de care nu ai cum sa fii constient. Cartea este o apologie a durerii, a beneficiilor ei, si e doar o marturie a experientelor prin care acel medic a trecut cu acei bolnavi de lepra. Ea ar raspunde foarte bine la prima ta intrebare
Corpul nu incearca, ci chiar te tine strins in el. Cei ce au reusit sa se desparta de el, sa nu mai fie dependenti de el, au avut experiente de viata extraordinare.
Frica de moarte e a sufletului. Sufletul se teme, pentru ca nu stie ce e dincolo de despartirea de trup, si, cum parerea generala e ca totul se termina la mormint, ca dupa aceea nu mai e nimic, ca intri intr-un somn adinc din care nu te mai trezesti, atunci e normal sa te temi ca, cindva, totul se va termina fara a o lua cumva de la capat.

Sistem nervos central

Nu corpul e cel indurerat ci sufletul.Sufletul nostru, acea energie care e prinsa in trup simte durerea prin intermediul corpului.Corpul e cel care ne tine sufletul inlantuit pana in clipa mortii, el e o parte din noi.Nu putem trai in lumea materiala fara el si nici el fara noi.Ne e frica de necunoscut, nu de moarte.Nu stim ce va urma dupa si asta ne sperie.Corpul nu e decat o bucata de carne, fara suflet trupul nu e nimic, noi ne controlam trupul si il modelam, nu el pe noi.De aceea frica e a noastra,a sufletului,nu a trupului care nu are nicio putete asupra sufletului. Dupa parerea mea,doar a mea,nu stiu daca e corecta,dar cred ca trupul are rolul de a ne tine in lumea materiala, trupul nu are frici sau constiinta, cand el e ranit simtim durerea, suntem legati, dar sufletul e cel care conduce totul si frica de moarte e doar lasitatea sufletului de a pasi intr-o lume noua.Cand sufletul paraseste trupul acesta se descompune si dispare, in timp ce sufletul continua sa existe.

Faci roleplaying?

Daca stii sa faci bicicleta, eu cred ca poti sa te duci la nationala.

"Ce este durerea?"
"Ştii deja că durerea e diferită de alte senzaţii precum simţul tactil sau auzul – durerea se manifestă instantaneu. De ce? E metoda prin care natura te pune în gardă şi îţi atrage atenţia că unele lucruri nu sunt în regulă. Durerea este chiar mai complexă decât auzul, văzul, pipăitul, pentru că e independentă şi are o existenţă a ei.

Atunci când senzaţia de durere se prelungeşte şi când ţesutul celular e afectat, durerea se agravează pe măsură ce trece timpul. Felul în care o percepi se schimbă şi el la nivelul creierului, iar structura ADN-ului tău se modifică."
"Acest lucru e valabil în special atunci când e vorba despre o durere fizică: dacă îţi scapi ciocanul pe picior, impactul face ca terminaţiile nervoase din picior să trimită imediat informaţia, ceea ce determină muşchii să se contracte, iar pe tine să îţi tragi instantaneu piciorul şi, eventual, să te zvârcoleşti de durere, cât să ţii minte data viitoare să te ţii departe de vreun ciocan"