Of fa-te bine copile. Ma doare sufletul sa aud asta.
Eu, bine, mi-au inghetat manutele.
Da,eu consider ca uneori e benefic sa te minti de anumite lucrui daca acea minciuna duce spre realizarea unui lucru bun.Eu cel mai des ma mint pe mine ca totul va fi ok, ca voi reusi sa fac ce mi-am propus, desi subconstientul meu stie ca e posibil ca acest lucru sa ramina o minciuna.Am vazut un film, sau scurmetraj, nu mai tin minte, dar stiu ca in el se spunea ca orice minciuna ce poate fi realizabila nu poate fi numita minciuna si mai degraba preadevar.Deci pentru mine ceea ce imi spun mie sau celor din jur de multe ori nu este o minciuna ci un preadevar.
Oh. Sper sa ma fac bine.
de ce ti-au inghetat? Iar stai in frig?
Ai dreptate. Chiar ai dreptate. Nu m-am gandit la asta pana acum.
Si numai aia te minti?
Ba nu, multe minciuni sunt cam ciudate, daca as enumera pe toate as umple intreaga pagina.Tu?
Oh. Cum e vremea pe acolo? Ce ai facut afara? Adica ce intrebare... treaba ai facut evident
Oamenii sunt singurii care se pot minți singuri și să-și creadă propriile minciuni.
Nu e deloc benefic să te minți singur, deși toată lumea o face chiar și involuntar.
Zi cateva. Si eu am multe. Am mai zis in intrebarea asta. Dar daca ar fi adauga... ca mereu cred ca o sa ma trezesc mai devreme si mereu nu e asa )
Da, am ajutat-o pe mama in gradina. Am facut curat prin flori.
E foarte frig si bate vantul.
O. Ce flori ai si cre iti plac mult? Care iti inspira o stare deosebita?
Mințim pentru că sunt momente în care nu putem suporta realitatea.
Minciuna pe care mi-o spun cel mai des este: „N-are cum să mi se întâmple mie!". Fac asta pentru că sunt încăpățânată, și puțin naivă. Evident că mi se poate întâmpla și mie, și cunosc asta, dar mă prefac că nu o înțeleg. Pe de altă parte, ăsta nu ar fi chiar un lucru incorigibil, am început să mă dezvăț de această minciună, și încă o mai cred la răstimpuri.
Nu știu ce să zic. E oare benefic să te minți pe tine, măcar odată în viață? Dacă mă raportez din nou la speranța despre care am mai dicutat noi, da, este benefic, dar în rest, nu.
Cam așa gândesc, în momentul ăsta. Am încercat să fiu scurtă și la subiect, ca să nu bat câmpii cu alte explicații, pentru că mi se întâmplă de obicei la acest gen de întrebări.
E vorba despre anumite chestii sociale despre care nu vreau sa vorbesc sau sa-mi amintesc.M-am mintit pe o perioada lunga de timp, stiind care e adevarul, dar neacceptandu-l, eu continuand si am cazut de foarte jos dupa.
Don't fuk with the truth, man.
Cateodata lumea se mai minte si din orgoliu.
Eu incerc sa ma feresc de chestia asta.
Sunt total opus minciunii!
Nu am obiceiul să mint! De obicei spun adevărul, fără menajamente. Din punctul meu de vedere e cel mai benefic mod, chiar dacă e dureros!
Nu stiu.
Eu mint oamenii cu care nu ai ce vorbi.Dar minciuni minore,doare trucuri ca sa scapi de obsedati si oameni cu idei fixe.E necesar in societate.
Atunci cand lumea face o obisnuinta din a minti,e foarte foarte frustrant, mai ales atunci cand esti mintit in fata.
Nu am trait indeajuns incat sa simt pe propria piele cum este sa te minta o persoana pe care o iubesti si in care aveai incredere.
Dar stiu, si sunt pregatit.
Eu obisnuiesc, intr-o conversatie sa spun adevarul despre ceea ce cred.Mi se pare de prost gust si de **** sa nu spui macar ce crezi tu, pentru ca ti-e teama ca "esti luat in ras ca nu ai parerile altora". Apoi se ajunge la ce? La a te minti singur.Desi eu nu am facut asta niciodata si ii dispretuiesc pe toti cei care renunta la propriile principii si opinii ca sa ii considere altii smecheri.
Din cauza minciunii,Romania este cum este,cuplurile se destrama,scoala este o infectie care te minte constant, popi nenorociti si fraieri care le dau bani.
E ok sa minti, ca si cand e un truc pentru a scapa de obsedati sau ati satisface niste satisfactii minore, fara sa ranesti pe nimeni.
Dar atunci cand se minte la scara asta atat de mare, atunci devine una dintre cele mai mari probleme ale umanitatii.
Si iar m-am dat pe filosofii.
M-am plictisit.