De ce nu ne putem înțelege bine cu toată lumea?
Nu zic sa ne placa toată lumea, căci e imposibil, dar macar de complezență.
Unii caută să ne provoace sau ne găsesc nod în papura din orice, interpretând anapoda gesturile noastre.
De ce unii ne interpretează gesturile anapoda?
De ce dacă încercăm să ne apropiem de cei care nu ne suportă, mai mult îi enervam decât să-i îmbunăm?

Vin cu un exemplu din experiența unei cunoștințe de la primul ei loc de muncă, un supermarket. Șefa nu o suporta și o ignora chiar daca își făcea bine treaba. Aceasta șefa era foarte aroganta. Ea împreună cu soțul ei lucrau la același supermarket. El era șef de magazin iar ea șef de tură.
El era amabil, prietenos, dar soția era o fire critică, mai dificila, avea angajați favoriți cu care sta la barfa iar pe alții îi trata cu indiferența.
Dat fiind că a mea cunoștință e din fire mai vesela, "lipicoasa", soția șefului a interpretat, nu știu cum, că ea îl place pe soțul ei, mai ales că nu era măritată sau într-o relație.
Oricât a încercat prietena mea sa se apropie de șefa, aceasta mai mult se enerva in loc să se îmbuneze. Tot ce făcea prietena mea era interpretat de sefa că are interese ascuns.

Tipic romanesc, țigănesc, oameni fara creier, cultură, fara nimic moral, toata ziua barfesc și urăsc pe alți, persoane toxice, frustrate

De ce nu, în acest caz, nu îți este clar? Din acest motiv nu nu se poate ea înțelege cu cealaltă. Tu din acest exemplu tragi concluzia că noi, adică noi toți, nu ne putem înțelege bine, reține, bine, noi toți, bine, noi cu toată lumea? De unde rezultă că ar trebui toți cu toată lumea? De ce? Toți, cu toată lumea? Invidie. ură, să nu mai fie nicăieri între oameni? Nu ți se pare utopic? Nu vrei prea multe de la oameni, doar din cauza unei situații care nu îți convine ție?

@RAY +1 ca am ras (desii ai dreptate).

Păi în primul rând acolo era și o invidie. Adică da, șefa aia clar avea paranoia, anxietate și probabil și multe frustrări în spate, poate chiar cu persoane exact cu aceeași personalitate ca cunoștința ta.

Ideea este că așa fac oamenii traume, un copil vede pentru prima dată un adult brunet sau un adult amuzant dar care-l umilește și apoi el devenind adult, la rându-i va crede că toți adulții bruneți ori toți adulții amuzanți sunt răi. Cam așa se întâmpla probabil și cu șefă-sa. Poate a avut o traumă sau ceva nașpa cu un om din ăsta lipicios sau cine știe, poate chiar un părinte a fost atât de lipicios cu ea, încât a ajuns să urască lipicioșii.

Însă, oricâte frustrări ar avea șefa și ar fi de înțeles să nu o placă pe tipa aia, acolo e o gelozie și o invidie. Gelozia ar fi pe soțul ei, iar invidia pe angajata ei. Adică de aici, poate fi explicat deja jumătate din comportamentul de ură al umanității. Pot fi și perfecți unii, pot să aducă luna de pe cer pentru alții, dacă ăia alții au fost atinși de flagelul invidie (că și ăsta este tot un flagel) nu mai au scăpare. Invidia e dacă vrei ca Covidul ăsta, a atins pe unul că apoi se răspândește în secunde la o populație cât mai mare și face ravagii. Schimbă toată percepția șarpele ăsta al invidiei. Ba chiar ajunge până în punctul de dacă și tu poate le ai pe ale tale bune și alea sunt multe, ele devin 0 barat, că tu îți faci o obsesie bolnavă de a-l scana pe celălalt și a vedea că ăla are mereu mai mult, tu nu ai nimic. Cam ăsta este raportul. Și invidiosul trăiește doar acolo, doar pentru a se chinui cu gândul că ăla e mai bun, el e cel mai prost. E boală grea, invidia asta.

Dar revenind, eu am răspuns doar pe baza a ceea ce mi s-a prezentat caz. Însă la întrebarea "de ce" la general, bună întrebare. Și eu același lucru mă întreb și sincer în afară de ceea ce ți-am răspuns pe cazul tău, nu am găsit răspuns încă. Dar mă tot întreb.