De ce nu pot sa fiu ca ceilalti? Sa-mi traiesc viata linistita fara sa am nici un griji de nimic si fara sa-mi pese de nimic.Mama imi spune ca sunt o nepasatoare si imi face o gramada de reprosuri dar de fapt nu e asa, numai eu stiu ce e in sufletul meu si cate lucruri ma afecteaza printre care si comportamentul parintilor mei fata de mine dar si comportamentul lor unul fata de celalalt.Am aproape 18 ani si cand ma gandesc la viitor e ca si cum m-as gandi la un cosmar, mi-e teama de tot ceea ce este nou in viata mea, mi-e teama de viitor, ma consider o inutila o incapabila nici nu stiu de ce mai traiesc simt ca viata mea nu mai are nici un rost.Mai am un an de liceu dupa care o sa urmez o facultate (asa vrea tata) nu ca nu as vrea nici eu dar simt ca nu are nici un rost.Nu-mi prevad nici un viitor bun.Ma vad cersind pe strada si asta nu din cauza faptului ca nu as avea posibilitati financiare.Nu stiu incotro sa o apuc si nu-mi gasesc nici un rost sunt total dezorientata din toate punctele de vedere.Simt ca o sa am un esec total in viata, mi-e frica sa nu fac aceeasi greseala ca a parintilor mei in legatura cu casnicia lor mi-e frica de tot.Am un iubit care se comporta frumos cu mine, are el unele parti rele, dar sunt acoperite in mare parte de cele bune si cu toate astea nu stiu ce sa fac nu mai am incredere in nimeni.Nici macar nu sunt in stare sa vorbesc in public si cand zic de public ma refer si la 4 3 colegi care ma asculta, mereu trebuie sa fac gafe.Nu sunt buna de nimic. Spuneti-mi voi ce sa fac ca sa ma schimb? Desi am incercat de n ori dar a fost in zadar.
Nu e nevoie de schimbare. Alexa, daca vrei sa faci ceva in viata, trebuie sa crezi in tine. Poate sa vina maine si sfarsitul lumii dar sa crezi pana in ultima clipa ca il vei putea opri TU! asa e si aici, pana nu vezi ce realizezi nu poti sa crezi ca poti face ceva, dar mai asteapta. Mai ai liceul si pe urma vei vedea ca, dand la facultate, viitorul tau se va contura incet incet. O sa ai o meserie si o sa fie totul ok. Nu te mai gandi la lucruri rele. Tot ce ai scris aici reda doar neincrederea ta in propriile forte, si nu este bine! Esti timida inteleg, dar asta nu inseamna ca nu poti trece peste asta. Ai 18 ani, trebuie sa incepi sa crezi ca poti sa ai un rost in viata si ca meriti acest lucru! Si lasa cersitul si chestiile pentru ca nu vei ajunge niciodata acolo. Priveste in urma cat ai invatat, peste cate greutati ai trecut si vei intelege ca nu are rost sa dai cu piciorul la tot ce ai cladit din cauza unei impresii gresite despre persoana ta. Cei din jur ar trebui mereu sa iti zica tot ce faci bine pentru ca asa iti vei da seama ca esti buna la multe lucruri. Si cand cineva iti face un compliment, accepta-l si crezi ca este adevarat, nu iti mai, asa calitatile umbrite de ganduri negre! Bafta mai departe 
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Nu trebuie să schimbi ceva ci doar să adaugi ceva ce-ţi lipseşte momentan: Puţină încredere în tine.
Nimeni nu s-a născut învăţat!
Baftă!
Răspunde
Nu stiu ce sa spun dar imi pare foarte rau pentru tine ca la varsta ta ai ganduri si ideii atat de negative. uneori si parintii mai sunt de vina si stii de ce? pentru ca in dorinta de a ne oferi noua copiilor tot ceea ce este mai bun, fara sa vrea ne face iresponsabili pentru ca in felul asta noi copii suntem obisnuiti sa primim totul pi tava fara prea multe sacrificii!
Ca asa sunt parinti o mai spun si la suparare, sa stii nu cred ca o spun din inima.ai sa ii intelegi mai bine in ziua cand vei fi si tu mamica si vei trece prin asta cu copii tai.iar tu daca inveti sa stii ca nu o faci pentru ca parintii tai sa fie fericiti sau multumiti ci o faci doar pentru tine!
Nu are rost sa te schimbi,problema asta am avut-o si eu,dar nu am incercat sa ma schimb, cu rele cu bune este viata mea si o iubesc, daca asa am fost sa fiu ce rost are sa ma schimb.
Eu nu pot sa spun ca imi iubesc viata pentru ca simt ca nu mai pot sa mai traiesc asa cu cosmaru asta.As vrea sa am curaju sa-mi iau viata, dar nici macar ala nu-l am.
De ce sa privesc in urma la cat am invatat si cate am facut daca nimeni nu apreciaza chestia asta? Ma refer in special la parintii mei, care stiu numai sa-mi faca reprosuri, care nu m-au incurajat niciodata.
Va multumesc pentru raspunsuri.O sa incerc sa am mai multa incredere in mine desi stiu ca o sa imi fie greu.In ceea ce-i priveste pe parintii mei o sa incerc sa-i ignor si sa nu pun prea mult la suflet si de un lucru sunt sigura:copiii mei nu o sa treaca prin ceea ce trec eu.
Heii,stiu ca a trecut mult timp de la aceasta "intrebare", cum o mai duci? Poti lasa un id de mess sa vorbim? Sauu, macar raspunde-mi ce mai faci? O duci bine?
Hey, nu ma asteptam sa mai scrie cineva aici dupa atata timp. Sunt bine, multumesc! Mult mai bine decat atunci cand am postat aceasta intrebare. Am un loc de munca, nu mai locuiesc cu parintii si sunt independenta pot sa spun ca acum ma simt implinita este ceea ce mi-am dorit.
Răspunde 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
