De ce o persoană ar dori să ajute pe toată lumea, dar ea nu e dornică să primească ajutor de la ceilalți?

Să fie ăsta oare narcisism?

Să meargă o astfel de persoană pe idee "Ei să-mi fie datori, eu niciodată lor."? Atunci ăsta nu ar fi un oarecare sadism?

Sunt mai multe motive pentru care ai putea face asta.

Spre exemplu eu nu prea vreau sa cer nimic de la nimeni.Asa am crescut și asa m-am obijnuit.Inafara de partenerul meu cu, care împart și e normal sa împart orce nu cer nimic de la nimeni nici fizic, nici financiar... Poate cel mult sa ma descarc sufletește în fata cuiva și sa cer sa ma asculte, dar nu mi se pare ca e nimeni dator ca eu măcar sa ii bat capul cu vreo cerință fie ca o poate îndeplini sau nu.

Nu toată lumea gândește ca și mine și nu toată lumea care nu cere ajutorul e asa. Poate sunt oameni ce pur și simplu asa sunt ei de fire, ori nu pot, ori considera ca nu au nevoie de ajutor etc...
Eu ca om da.Nu vreau nici sa imi creez obligati fata de altii și sa ma simt la un moment dat ca vreau ca nu, constransa de acea treaba.Si de aceia și sper ca alții sa îmi ceara cât mai puțin ajutorul ca sa nu se simta asa,sau când o fac sa nu le dau senzația ca îmi rămân datori.

Narcisista nu sunt, ci doar am fost crescuta, educata, obisnuita sa ma descurc singura cum pot fara sa îngreuneze pe nimeni.Iar dacă pot sa ajut sa o fac, dacă nu nu.
Plus ca eu merg pe premiza ca nimeni nu îți e dator, si ca dacă mereu stai după fundul cuiva sa te ascunzi sau sprijini nu vei reuși nimic.