De ce oameni uita promisiunile pe care le-au facut? De ce le este usor sa dea cu sutul la ceea ce-au zis?

Oamenii se schimbă cu timpul, nu mai sunt aceiași. E ca și cum ai ține tu promisiunea făcută cuiva de o a treia persoană. Nu e neaparat un comportament demn, dar depinde de situație. Cred că e mai important să fii sincer cu tine și să îți asumi consecințele propriului comportament, decât să negi ceea ce simți și să faci un compromis care nu va duce nicăieri oricum. Singurul lucru cert în această lume e schimbarea și niciodată nu trebuie să iei de bun ceva ce a zis altcineva. Orice promisiune făcută e falsă din start, pentru că nu ține cont de tot ce s-ar putea întâmpla între timp și care schimbă datele problemei.

Vezi și tu, de multe ori facem promisiuni atunci când suntem fericiți, ori prea optimiști/visători, sau provocați de împrejurări.
Adeseori, nu suntem capabili de a ne ține promisiunile făcute nouă înșine, apăi altora, atât suntem de comozi! ))
De câte ori, nu ți-ai spus că de mâine începi să înveți pentru examen, ori că începi cura de slăbire, ori că vei deveni vegetarian (asta, până vezi o friptură gustoasă la grătar!).
Deci, acel "mâine" e mereu următoarea zi.
Un om care vrea să facă ceva, acționează, nu promite...
Nu-i cazul să fii trist. Măcar ai văzut pe cine te poți baza...

Nu acorda destula importanta promisiunii, sau gasesc alte prioritati!
E NORMAL ca printr-un complex de imprejurari sa nu poti sa te tii de o promisiune sa-ti ceri scuze, si cauti te revansezi cumva!
Vorbesc la modul general!

Pentru ca nu iau in calcul toate datele " problemei ", intervin tot felul de situatii care ii fac sa-si incalce acele promisiuni. Altii zic vorbe mari doar ca sa fie rostite. Nu trebuie sa te increzi in promisiuni, totul se poate schimba de la o secunda la alta. Eu pot sa iti promit ca ajung la fix, dar cine stie ce factori intervin pe drum si ajung sa nu-mi mai respect aceasta promisiune.

Imi place citatul asta : " Moartea este singurul lucru pe care te poti baza ca fiintele umane il vor face. "

Salut,
Pentru ca asa sunt oameni, cu trecerea timpului uita anumite lucruri, daca nu au remindere poti sa fi sigur ca o sa uite, mai ales daca are o varsta mai inaintata
Bafta!

Nu constientizeaza greutatea cuvintelor.

Doar o parte din oameni uita ce au promis.

Nu uită. Aici, în mare parte e vorba despre priorități, iar promisiunea făcută nu reprezintă una pentru persoana respectivă. Oricum, acest cuvânt și-a pierdut mult din însemnătate și e prea des uzat în contexte în care chiar nu-și are locul.
Pentru mine e doar un simplu cuvânt pe care nu-l rostesc. Prefer să evit să promit lucruri pe care ştiu că nu le pot face, sau pe care nu am nici cea mai mică intenţie de a le face sau de care nu-s sigură că le voi îndeplini. Făcând o promisiune îl determin pe omul căruia i-am promis să aibă așteptări de la mine și să aștepte, iar uneori, poate nedepinzând de mine, nu o să mă pot ține de cuvânt, ceea ce o să-l facă pe acel om să nu se mai încreadă în mine, producându-i o dezamăgire. De asta evit acest cuvânt, consider că pot face ceva pentru un om fără să fiu nevoită să promit, fără să dau importanță vorbelor, ci să mă axez pe faptele mele care o să demonstreze ce pot.
Unii ce nu se țin de cuvânt, nu o fac cu răutate, poate se grăbesc să promită fără să cântărească prea bine lucrurile, crezând că pot, ori mai sunt persoane care sunt constrânse să facă promisiuni, și mi se pare ridicol să-i spun eu unui om să-mi promită ceva, promisiunea ar trebui să vină doar din propria inițiativă. Nu toți oamenii care nu se țin de promisiuni sunt de condamnat, poate au apărut piedici și nu au mai putut să o ducă la bun sfârșit.
În fine, consider că putem face lucruri și fără să promitem.