De ce oamenii care nu pot face copii fac o mare drama din asta, fac 100 de tratamente costisitoare si se supun la traume singuri (pentru ca de multe ori pierd sarcina) in loc sa adopte? Procesul de adoptie a devenit mai usor in ultimii ani, nu mai dureaza 10 ani si nu vad cum poate fi mai greu sa adopti un copil decat sa treci prin 10 avorturi spontane
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Daca pentru tine insasi imposibilitatea de a te reproduce care e scopul primar al oricarei fiintei vii pe planeta nu e o drama... nu stiu ce sa zic.
RăspundeDe ce ar fi intr-o lume in care avem orfelinate pline? Si de ce ar merita atatea sarcini pierdute? Am cunoscut cateva cupluri care au pierdut multe sarcini. Toate traumele adunate i-au facut alti oameni, reci si ciudati. Daca vrei sa cresti un copil, poti. Cred ca sunt motive superficiale la mijloc daca e asa o drama si in mintea ta e despre tine, nu despre copil. Oamenii instabili emotional nu prea cresc copii buni. Nu stiu de ce ai vrea asta pentru tine.
Răspunde Pai e despre tine, pentru ca, repet, asta e scopul primar al oricarei vietati pe plane asta, reproducerea.
Vezi ca n-ai hobbyuri omule
Vorbește unul care mi-a vânat un răspuns de acum 1 luna doar sa se ia de mine
Una e sa ai propriul tau copil si alta e sa adopti copilul altuia. Nu zic ca nu e un act de omenie si o moralitate frumoasa dar totusi...altfel simti iubirea fata de el, e sange din sangele tau si cum a zis colegul perpetuarea e scopul principal al oricarei fiinte, prin reproducere supravietuiesti. Sa ai un copil e probabil cel mai frumos sentiment de pe pamant, vorbesc de cazul cand il vrei cu adevarat.
Sa ai un copil e probabil cel mai frumos sentiment de pe pamant, vorbesc de cazul cand il vrei cu adevarat.
Normal nu mi-as da copilul pe nimic, dar eu sa am sotie infertila sau sa vad ca face un avort spontan si se chinuie NU MULTUMESC, nu o mai las, nu e normal sa te supui singur la suferinta, eu nu as putea nicio clipa sa o vad ca plange dupa un copil mort si sa vrea sa incerce sa faca altul cu toate ca probabilitatea sa se intample asta din nou e foarte mare
Omul e dator sa incerce, face ce ii sta in puteri pana la final si daca chiar nu merge, cauta alternative. E cumplit sa fii infertil de la varsta frageda, intre 20-35 cand ai toata viata in fata si esti in apogeul tineretii dar din pacate se intampla si d-astea
Omul nu e dator nimanui sa incerce. Uneori nu mai exista alternative, e viata ta in joc si poti sa mori sau sa cresti un copil cu dizabilitati. Pentru ce? Nimic. Vieti chinuite pentru nimic.
Pana nu mergi la medic sa stii concret ca o sarcina va pune in pericol mama sau exista posibilitati sa iasa cu dizabilitati nu are rost sa-ti dai cu presupusul, pana nu zice medicul: "Imi pare rau dar nu puteti avea copil din anumite cauze" merita incercat. La mine cel putin adoptia va fi ultima alternativa si asta dupa ce le incerc pe cele naturale.
Medicii iti zic destul de clar de la inceput cand sunt probleme grave.
Am prietena la care i s-a zis inca dinainte sa piarda prima sarcina ca daca o sa poata naste vreodata, o sa-i iasa copil cu probleme din cauza istoricului ei medical, care a avut in familie multe conditii rare si tot a incercat degeaba de vreo 5 ori. A ajuns o persoana GOALA pe dinauntru si ea tot incearca, daca o sa ii iasa vreodata o sa fie o mama groaznica pentru ca a devenit rece, acra, invidioasa, ciudoasa, veninoasa cand putea sa isi schimbe mentalitatea si sa adopte un copil. Nu ajungea o persoana atat de distrusa daca nu se supunea singura la traume.
Nu e asa usor sa accepti ca nu poti face un copil si adoptia e unica solutie, asta e scopul suprem primitiv al omului, sa se reproduca, e ceva natural, un instinct nescris din mosi stramosi.
Eu nu o condamn, are traume saraca, isi doreste prea mult un copil incat se incapataneaza si tot incearca. Nu exista termen de comparatie intre copilul tau si cel adoptat, o sa simti si pentru el atasament dar nu cum simti pentru copilul tau, d-aia multi se incapataneaza. Nu e nici usor sa obtii un copil prin adoptie, ai de umblat si de bifat multe cerinte
Fiecare are dramele lui. Pentru unii pare o dramă ceva ce pentru unii poate e vis.
Aia e.
Fiindca vor copilul lor din sangele lor ca sa le continue linia genetica
Pentru ca putini isi doresc, copii care sa nu fie ai lor... genetic
iar majoritatea care adopta, de fapt, au incercat orice altceva si nu au reusit
Daca vrei sa cresti un copil, nu conteaza din ce peleu e. Nu e logic. Nu suntem fiinte atat de logice. Daca am fi logice, am adopta. Eu am un copil si nu as putea sa imi incurajez sotia sa treaca prin multiple avorturi. E prea dureros si lasa sechele
Copilul facut din iubire este ceva de nepretuit. Sa te vezi pe tine si pe persoana iubita intr-un chip care e puzzle-ul vostru e un vis. Sa il vezi cum creste si cum iti fura din zicale, cum are exact reactiile tale uneori, cum iti seamana la caracter. Simpla experienta de a vedea un om cum creste si se maturizeaza care stii ca a avut nevoie de ajutorul tau, indrumarea ta si ajunge bine e un cadou infinit. Nu exagerez. E normal ca incerci din nou si din nou si din nou. Adoptia este si ea un cadou pentru oamenii infertili care doresc sa isi intemeieze o familie. Copilul va fi tot la fel de mult iubit, tot la fel de mult ingrijit ( in cazurile bune ) dar pana la optiunea asta, oamenii incearca pana nu se mai poate. Una este sa fii impacat cu ideea si sa stii ca esti infertil de o perioada iar alta este sa stii ca esti fertil si nu iti poti intemeia familia pe care ti-o doresti. Este frustrant. De aceea oamenii incearca din nou si din nou.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
