De ce oamenii iubesc lucrurile frumoase, chiar daca nu sunt utile, dar rareori baga in seama lucrurile care nu-s frumoase dar sunt utile?
Cred că răspunsul trebuie căutat în varietatea lumii şi a vieţii. În realitate, le iubim şi pe unele, şi pe celelalte, doar că în mod diferit. E o chestiune de nuanţă. Iubesc casa în care stau (utilă), dar iubesc şi un tablou (frumos). N-aş putea spune pe care le iubesc mai mult. Varietatea este prezentă peste tot şi tocmai asta dă farmec vieţii. Şi, pentru a îmbina în mod armonios utilul cu frumosul, trebuie un pic de înţelepciune. Înţelepciune pe care probabil unii nu o prea au.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Pentru ca rezoneaza cu alta zona a creierului.
Alta estetica, alta utilitatea.
Un buchet de flori asezat intr-o vaza pe masa in plin soare te va face sa zambesti si sa privesti ca pe o mica dezordine lingura uitata pe un colt de masa, chiar daca peste o ora trebuie mananci supa...
Răspunde
Răspunde 
Aaaa, deci asta inseamna ca tu ai manca un gandac ca are proteine mai multe ca un pui? 
I don't get it, sorry.
Nu. Nu mananc nici pui ca nu imi place. Mananc proteine vegane 
De altfel puiul mi se pare un animal drăguț. Dp meu dv e frumos nu atat util.
Adica este mai utila o insecta (sanatoasa) ca un pui, chiar daca este mai urata.
Proteine vegane de cat timp?
Nu stiu daca e mai utila sau cum e. Toate chestiile de pe lumea asta au un scop si cum zicea Hammurabi mai sus poate scopul unora e doar sa fie frumoase.
Dar ce are insecta daca e urâtă? Are si ea rolul ei pe lumea asta. Nu e utila doar daca o mananci tu 
Eu mai sus vorbeam de o insecta frumoasa care atrage atentia.
Depinde cum interpretezi.
Utilitatea unui lucru frumos, tocmai asta popate fi. Frumusețea lui. E făcut să-l admiri.
Iar lucrurile utile, nu sunt pentru "băgat în seamă". Sunt pentru a le folosi când ai nevoie. Indiferent dacă sunt frumoase sau nu.
La mine în cap nu prea se amestecă.
De zici ca nu se amesteca. La mine in cap se amesteca doar cand ma gandesc la a fi multumitor pentru ceva.
Gen de ce avem o stare de incantare/mutumire cand vedem o chestie faina (haina, gâza, chiar peisaj whatever) dar de ceva de uz curent sau de camera in care stam nu ne bucuram atat de tare pentru ca ne-am obisnuit cu ele si pentru ca nu ne atrag atentia prin nimic special. Dar totusi daca am sta in ploaie cred ca n-ar fi fain. Sau daca n-am avea chestiile de trebuinta n-ar fi ok. Ne-am mai bucura de cele care sunt "frumoase" daca nu le-am avea pe cele "utile"?
Poate n-au cum să se amestece.
"Bucuria estetică" probabil e una iar "satisfacția utilului" e alta.
Ar trebui să facem o disecție pe creier și să studiem.
Poate cele două, nu "gâdilă" aceeași zonă cerebrală.
Ce inseamna util? Poate pentru acei oameni frumusetea e utila.
Degeaba o femeie are alte calitati, este "utila"... daca nu o consider frumoasa, nu pot sa fiu cu ea.
Femeia nu e obiect. Sa ne înțelegem. E persoana.
Iar in intrebare ma refer, de ce unii oameni apreciaza o gaza colorata decorativa mai mult decat lingura cu care mananca, desi lingura poate nu-i frumoasa?
O să mă leg de exemplul tău. Lingura nu are nevoie de aprecieri. E un obiect util, cum ai spus și tu, deci îl folosești ca atare, nu stai să-l contempli sau să-l bagi în seamă. La celălalt pol se află gâza decorativă. Pentru asta e făcută. Poți avea o încărcătură afectivă pentru un obiect care are exclusiv scop estetic. Dacă lingura e din setul pe care îl scoate buni doar când are musafiri, apăi e una frumoasă și merită să-ți arăți aprecierile. E normal să nu-ți trezească interesul un set de unică folosință, cât se poate de banal. Și nici nu trebuie să ți-l trezească.
Poți "iubi" (între ghilimele, pentru că e cam mult spus) și lucruri urâte prin prisma utilității pe care o au. (Mai greu cu lingurile comune însă.) Diferența constă în interesele pe care le are persoana iubăreață în cauză. Un cobzar o să aleagă mereu instrumentul ăla vechi și urât, cules de prin podul unui uncheaș și vândut la colț de târg, pentru că știe ce proprietăți are. Nu se va lăsa păcălit de promisiunea unui atelier din zilele noastre de a-i construi o cobză rașchetată, lăcuită și cu inițiale gravate. Pentru el sunetul e ceea ce contează. Preferă să cumpere urâtania aia și să o restaureze cât se poate.
Te referi cumva la tendința oamenilor de a-și dori nimicuri frumoase/la modă, când ar trebui să investească în lucruri cu adevărat importante? În cazul ăsta, nici eu nu îi înțeleg pe cei cu casă de chirpici și BMW, sunt o enigmă și pentru mine.
Tare exemplul cu casa de chirpici si BMV.
Is doua chestii la care ma gandeam.
Da ma refeream in general la oamenii care prefera frumosul inaintea utilului. Gen cineva care-si iau haine doar ca sa fie la moda, dar care nu tin de cald, de exemplu.
Si totodata ma mai gandeam si la faptul ca de multe ori nu apreciem decat ceea ce ne atrage privirea, fara sa ne gandim daca e util un lucru. Adica sunt oameni pentru care parca s-ar strica mancarea daca farfuriile n-au floricele pe ele. Ceea ce no, e un moft pana la urma nu o necesitate. E un mod de a fi in care se ascunde nemultumirea omului cu ceea ce are. Nu condamn oamenii care cauta frumusetea in toate, ci modul ăsta nemultumitor de a o face.
E faina explicatia ta. Multam!
Trebuie să recunosc că eu sunt genul care cumpără flecuștețe Ce să-i faci? E-n sânge. Mă atrag ambalajele colorate, e adevărat, dar nevoile sunt pe locul întâi, bineînțeles. Din fericire nu am căzut în extrema aia de a-mi cumpăra o gecuță doar pentru că face echipă bună cu o altă țoală. Mereu mă ghidez după cât e de călduroasă. Trebuie să fie și frumoasă, dar nu aș da-o pe o miss gecuța în care o să tremur. E un frig acum afară de îngheață pietrele.
Da, înțeleg și sunt de acord. Nu-i problemă dacă persoanei îi licăresc ochii după tot ce strălucește, tu te referi la moft și la felul enervant în care se manifestă.
Eu mulțam pentru topicul de discuție 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
