De ce oamenii se plang zi de zi? De ce renunta asa usor la visele lor?

Traim intr-o societate debusolata.Am fost mereu mintiti si furati. Am ales ca prostii aceleasi triste figuri in pofida situatiei create tot de ei.Acum tragem ponoasele.S-a renuntat pana in prezent, eu sper sa ne trezim in sfarsit. Lupta este apanajul tinerilor educati care au curajul sa ia atitudine.

Bună. Această întrebare este frecvent întâlnită pe diferite site-uri de socializare. Ei bine nu este ușor să să-ți împlinești anumite dorințe,vise sau să-ți clădești un viitor. E nevoie de foarte multă muncă, iar acest lucru este foarte obositor. Viața nu este ușoară și mereu trebuie să lupți pentru ca visele tale să se îndeplinească. De cele mai multe ori noi oamenii renunțăm într-un final la ceea ce ne propunem deoarece pur și simplu rămânem fără putere, avem momente în care suntem epuizați, momente în care nici măcar nu mai știm cum ne cheamă. Noi suntem lipsiți de forța demiurgică și nimic nu este ușor de dus la bun sfârșit. Există două tipuri de persoane: care nu se lasă bătuți și indiferent de situații rămân în picioare(persoane cu tărie puternică de caracter) și persoane care după anumită perioadă din lipsa banilor, a sănătății, a timpului renunță.
Sper că ți-am putut fi de ajutor. Să ai o zi frumoasă! Tkink pink evry day and be strong!

Sunt de acord cu tine ca nu e usor dar totusi odata ce renunti nu ai mai ai nici o sansa dar daca continui sa incerci totusi exista o speranta, o posibilitate ca intr-o zi sa ajungi unde iti doresti, oamenii renunta usor, sunt lenesi si apoi se plang ca viata e grea.

Pentru ca au mereu piedici in calea lor, pentru ca nu sunt sustinuti, sunt singuri. Cel putin asa e la mine.

De ce oamenii se plâng zi de zi? Simplu. Pentru că au de ce. Bucuriile sunt neînsemnate comparativ cu greutățile și tristețile acestei vieți. Mereu faci un pas înainte și doi înapoi. Ajungi să ai un loc de muncă, o familie. Muncești zi de zi pentru ei, te întorci acasă seara obosit iar dimineața o iei de la capăt. Penibil, nu? Unde sunt bucuriile? Toată viața asta penibilă e o rutină.
Pentru ce să te chinui? Pentru un loc în cimitir? Totul este trecător. Lucrurile se strică, oamenii vin și pleacă. Vise? Ai zis bine, tot ce își dorește un om rămâne la stadiul de vis. Oricum, de ce ți-ai bate capul, pentru un câcat de sicriu și un loc mai bun în cimitir sau ce? Oricum, până să ne împlinim visele, ne ia dracu. A trecut vremea când oamenii mureau la 80 de ani. Cum zicea dom' doctor: Dacă nu te doare nimic la 60 de ani, înseamnă că ești mort.

Toti visam...
Dar cand trebuie sa facem ceva sa ne indeplinim visele, practica ne omoara!

Pentru ca generatiile anterioare nu au fost in stare sa educe generatiile noi, sa le dea informatiile de care au nevoie ca sa devina luptatori nu sclavii care sunt si vor devenii in continuare. Pentru ca unicul vis pe care ar trebui sa-l impartasim este ingropat pe un teren batatorit de 6 miliarde de suflete prostite, visul unei lumi blande in care sa ne sustinem reciproc. De ce sa plang oamenii? Li se induce starea de slabiciune, chiar si mai jos vad oameni care sa plang, dar cati de aici mi s-ar alatura sa cucerim Romania?