De ce oamenii totuși au nevoie de validare deși toți susținem că nu ar trebui să ascultăm de păreri?

Sau părerea umană nu înseamnă și validare?

Ca și argument totuși aduc un experiment auzit la peda.

O clasă a fost împărțită în 3 grupe/echipe. Toate 3 grupele au primit aceleași sarcini.

Însă prima a primit feedback pozitiv, a doua feedback negativ, iar a treia niciun feedback.

Cred că rezultatele le cunoașteți și singuri.

Echipa cu feedback pozitiv a fost cea mai competitivă și cea mai bună la rezolvarea sarcinilor.

Cea cu feedback negativ ceva mai slab.

Iar cea fără feedback a fost groaznică în îndeplinirea sarcinilor.

Deci chiar nu este importantă validarea asta? Sau ce e important și ce nu?

Și totuși nu se poate cădea și în extrema aroganței/grandomaniei cu validarea asta?

Când validarea este validare și când omul vorbește bălării?

Validarea negativă ar trebui să ne motiveze sau demonteze? Cum facem să utilizăm validarea negativă în detrimentul și folosul nostru și nu să ne facă să ne dorim să ne sinucidem sau să renunțăm?

Cum facem să nu ni se urce la cap cu validarea pozitivă?

Validarea pozitivă și validarea negativă sunt entitați foarte importante în dezvoltarea noastră personală și profesională. Validarea pozitivă este necesară pentru a ne încuraja și motiva să ne atingem obiectivele. Ne ajută să înțelegem că suntem pe drumul cel bun și ne oferă încrederea și încurajarea de care avem nevoie. În schimb, validarea negativă ne poate ajuta să ne îmbunătățim abilitățile și performanțele. Ne poate ajuta să ne focalizăm asupra greșelilor și să le corectăm. De asemenea, ne poate ajuta să înțelegem unde ne-am îndepărtat de obiectivele noastre și să ne corectăm direcția. În cele din urmă, este important să înțelegem că validarea pozitivă și validarea negativă sunt ambele necesare pentru a ne dezvolta pe plan personal și profesional. Este important să ne amintim că validarea pozitivă și validarea negativă trebuie să fie utilizate în mod corespunzător pentru a ne ajuta să ne atingem obiectivele și să ne îmbunătățim performanțele.

Te poti si auto-valida la o adica...

Exista o diferență între a spune unui elev ca trebuie sa învețe mai mult pentru a trece clasa, sau pentru școală x.Sau sa ii spui unei persoane ca dacă nu își va repara dantura va avea probleme de sănătate pe parcurs.
Și alta e sa ii spui cuiva ca e prea slab sau gras în condițiile în care omul e sănătos.Sau sa ii spui ca e de tot rasul pentru ca lucrează ca ospătar.Sau ca e prea frumos/a, urat/a pentru x baiat/fata.Sau sa i te bagi în cum își coordonează familia etc.
E o linie fina în a îndruma pe cineva spre binele lui cu un sfat constructiv, si al critica și judeca pentru ceva ce ție nu îți convine.
Asa ca da.Merita sa asculți de sfatul unui psiholog, de părerea unei persoane dragi ce îți vrea binele etc și chiar sa te ambiționează sa fi mai ok.Dar nu trebuie sa iei în seama răutățile din partea lui x sau y ce nu au ce face cu viata lor decât sa se bage în a ta.

Partidele care intra în parlament sunt validate indiferent de rezultate.

In primul rand, depinde de la cine vine validarea: de la experti, cunoscatori in materie sau neofiti. Aici trebuie sa stii care-i culmea metodicii: sa inveti pe cineva ceea ce nu stii.
In al doilea rand sa cunosti sursa de unde vine validarea: surse bazate pe cunoastere sau de la radiosant.
In al treilea rand: de la cate surse vine validarea. Aici intervine zicala: daca iti spune unul ca esti beat, nu-l baga in seama, daca iti spun doi stai si gandeste ca s-ar putea sa aiba dreptate, daca iti spun trei du-te si te culca.
In al patrulea rand nu toti iti vor binele. Aici intervine zicala: Fereste-ma doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur.
Eu am un principiu in viata: ascult pe toata lumea ce spune, analizez si fac asa cum cred eu ca e bine.
In incheiere vreau sa spun ca toti avem nevoie de validare, chiar si cei care cred ca stiu tot. Depinde cum interpretam validarea. Numai nebunii nu au indoieli.
Daca nu ar fi necesara validarea nu ar exista aprecieri de serviciu, bilanturi etc.

Sunt 2 tipuri de educatie:
cea IMBECILA:
gresesti, punem biciul pe tine pana nu mai gresesti
faci bine... d'aia nu mai ploua

cea buna:
gresesti, te ia cineva la un colt si discuta cu tine, ceva de gen:
"bai, ai gresit, asta e asa, aia e asa, nu mai trebuie sa faci asta, trebuie sa faci ailalta, samd, a gresi e omeneste, dar incearca sa nu mai gresesti cu, chestia asta, ca data viitoare nu mai discutam ci pedepsim, ok?"
ai facut bine... iiiiiieeeeeeIIIIIEEEEI - fecirire nationala, tine-o tot asa, adica incurajari, bravo, etc.

cam asta e validarea, mentalul uman vrea sa simta si ca face bine, si ca e apreciat de ceilalti

Parerea mea este ca daca esti suficienta de prudenta eviti groapa. Nu stai la masa cu omul care te subapreciaza, ci te ridici pleci si stai cu strainul care iti da un pahar cu apa (trebuie sa cauti cerul, regatul lui Dumnezeu, tinta, la mine se spune "dar en el blanco") nu iadul, groapa. Tu iti cauti pierzarea nu salvarea? Suferinta, nu sanatata? Razboiul, nu pacea? Cand mergi cu masina si vezi o groapa sau un loc periculos unde este gheata tu le iei din plin sau eviti? Nu pastrezi o anumita distanta fata de ele si te pastrezi in siguranta intr-un anumit cerc? Daca eu iti spun ca fericirea este atunci cand faci un cacatel? Ma crezi? Ca doar Dumnezeu lo facut si pe el si ii frumoasa creatia si natura lui (sau stai ca trebuie sa eliminam din vocabular scarba, vulgaritatea, dezonestitatea, ca astea nu exista si sa punem acolo iubirea). Si groapa aia si gheata aia ii tot stiintifica (in Isaia 11:2 se vorbeste de duhul cunostintei). Ii stiintific ca daca mergi pe gheata cu masina ii un comportament riscant.


Insa parerea mea este ca gresim si ne aptopiem prea mult de straini, ciudati. Iar dupa cum vad in comentariile tale tu nu doar ca vrei sa CUNOSTI ci so sa INTELEGI iar asta te face sa TRAIESTI IN EI, sa depinzi de ei, de aprobarea sau pedeapsa lor (se prefac ca sunt ingeri de lumina insa sunt lupi care cauta oportunitatea sa te muste). Trebuie sa ai o atitudine mai DETASATA si nu mai bagi atata in seama. Daca punem justitia pe ei, unul nu o sa ramana in picioare. Asa ca relax (cine nu pretuiesti linistea si calmul, gaseste furtuna si zilele cu nori) ca daca pui si tu ochii pe ei stii ce iti spun? Ca ei pot sa greseasca ca sunt bogati, sau se cred imuni. Insa omul se considera drept in ochii lui, insa nu recunoaste ca a pornit si el de la zero, si ca nu toate lucrurile ii iasa tot timpul asa cum si-ar dori. Daca Abel isi dedea seama ca Cain i-l uraste ne se mai ducea cu el la drum ci ar evita omicidiul si drumul pierzarii. Pacatul a facut sa avem multi cainisti printre noi.

Validarea, te ajuta practic sa iti definesti caracterul. Spre exemplu, un "bravo" meritat, atuci cand fizicul, aspectul este atragator si interesant, cand reusesti sa faci lucruri manuale, si iti ies spre exemplu, atunci intervine si atentia si validarea din partea publicului potrivit.
Parerea umana, inseamna validare, cel putin eu asa stiu pentru ca am trecut si prin aceasta etapa, cu totii avem nevoie de validare la un momentdat si o vom gasi la momentul potrivit.
La partea cu grupele nu sunt eu prea multumita de concluzie, pentru ca teoretic vorbind stiau ca sunt numarul 1 si si-au aratat toata stradania fata de aceaste sarcini, probabil au si fost mai sustinuti decat altii si ajutati, implicit mutati astfel incat sa fie cei castigatori, tot ce este posibil, insa nu vreau sa gandesc negativ sau sa judec pe nimeni in privinta aceasta si nici sa ma deplasez cu conversatia, incerc sa gandesc cat mai realist posibil.
Depinde, se poate cadea si in grandomanie, aroganta etc, insa se poate controla cu ajutorul persoanei potrivite si/sau activitati placute.

Consider că cei care au permanenta nevoie de validare sunt cei nesiguri pe sine, care se descurajează repede și nu își cunosc suficient abilitățile.
Chiar daca mulți nu recunosc, eu cred că le pasă într-o oarecare măsură de părerea celorlalți deși nu vor să recunoască, vor să pară de neatins, duri.