De ce oamenilor le e frica de spitale si de injectii?

Pentru ca ambele presupun starea de boala, invalidanta pentru om sub aspect fizic, dar si sub aspect psihic.Boala te sustrage normalului, boala iti invadeaza existenta, te preocupa si nu lasa loc altor ganduri mai ales ca, la capatul ei nu stii exact ce te asteapta.Pe masura ce manifestarile fizice ale bolii invadeaza corpul se iveste teama, la randul ei aceasta impune luarea de masuri :tratamentul. Iar injectia inevitabila este o metoda invaziva, asociata cu ace si durerea provocata de ele.Cat priveste spitalul, acesta este un loc de suferinta in care te duci cu unica speranta de a fi doar un scurt intermezzo inevitabil, daca vrei sa redevii la starea de bine, la sanatatea eliberatoare de restrangeri ale potentialului fizic, de ganduri pline de ingrijorarare. Spitalul si injectia, din momentul aparitiei lor, au insemnat o invazie a starii de necesitate de a ne apara de boala.Folositoare, desigur, ele ne amintesc faptul ca suntem inconjurati de potentiale pericole care ameninta cel mai important dar primit de catre om de la existenta:viata.Si poate ca nu este de ignorat nici incarcarea cu energie negativa a spatiului unui spital in care au suferit, de-a lungul timpului multi oameni.

Păi nu ştiu cui ar putea să le placă spitalele în afara formelor arhitecturale ale clădirilor sau ale altor forme aflate în posesia asistentelor tinere care îşi fac de lucru pe acolo ( dar asta doar ca privitor, nu ca pacient ). Despre injecţii, trebuie să fii ori masochist ori dependent de acele dispozitive pentru a-ţi face plăcere să le introduci sub piele.
Mi-ar putea totuşi fi frică să mă prezint fără mulţi bani la mine la poarta spitalului ( în caz contrar poţi mai bine muri liniştit în patul tău ), mi-ar mai putea fi frică să nu intru cu o boală oarecare dar să mă externez cu mai multe etc.

Pentru ca lucrurile astea au de-a face cu durerea. Cu mici exceptii - daca prietenul(a) e asistent sau medic in spital, si ai ocazia doar pe acolo sa il vezi cel mai mult, nu iti va fi teama de spital, dimpotriva, va fi un loc frumos pentru tine, caci doar acolo poti vedea persoana iubita. Sau, cum a fost cind am fost eu in armata: m-am internat de buna voie pentru o mica operatie ce a necesitat 10 zile de spitalizare. A fost o viata de huzur acolo, tinind cont ca altfel, trebuia minim 6 ore noaptea sau 8 ore ziua sa umblu pe cimpuri iarna pe frig (am facut armata la graniceri). Intotdeauna imi aduc aminte cu placere de acel timp, mai ales ca colegii de salon au fost baieti faini, si mai erau si niste asistente tinere si dragute pe acolo

Fiindca sunt neplacute si dor.

De ce mi-ar fi frica? Ca doctorul Ciomu a fost eliberat si opereaza din nou?
- Is true that in Romania...
- Yes, it is.
http://en.wikipedia.org/wiki/Radio_Yerevan

Findca doare