Erau cu totul alte vremuri, Romania era sub comunism, toata lumea traia sub acelasi tipar, cu frica. Daca parintii se temeau sa nu fie prinsi cu carne "de pe piata neagra", ori cu produse vandute de cetateni straini prin boscheti, sa nu fie bagati in "militie" si batuti, iti dai seama ca atunci cand copiii tipau sau faceau alte porcarii, din frustrare, era mult mai usor sa le arda o palma, decat sa le explice ce se intampla daca sunt prosti si tipa toata viata, vs ce se intampla daca respecta indicatiile de bine ale parintilor, si stau cuminti.
Acum 40 de ani nu exista parenting, cel puțin în Romania. Existau doar cei 7 ani de acasă și fiecare părinte încerca să facă cum credea el că e mai bine pentru copilul său neavând diversitatea de materiale informative pe care o avem la dispoziție astăzi.
Acum 40 de ani, nici politia (exemplu) nu era cu calm, nu avea nimeni drepturi in fata lor.
Cam pe atunci se puneau bazele, pe atunci a început lumea să înțeleagă mai bine modul în care trebuie educat un copil și au început oamenii să caute și alte metode în afară de cele tradiționale.
Dalmore întreabă: