De ce oare doar in preajma sarbatorilor majoritatea dintre noi simtim cu adevarat farmecul si lumina credintei noastre? De ce doar in timpul acestor sarbatori(Craciunul, Invierea Domnului etc)punem in valoare si simtim cu adevarat credinta si existenta lui Dumnezeu printre noi? Iar in celelalte zile obisnuite ne"afundam"in obisnuinta si monotonia de zi cu zi"uitand"ca Cineva acolo sus ne iubeste si ne accepta asa cum suntem noi si cu bune si cu rele?
De ce? Fiindca asa cum spun multi pe aici si am vazut si eu asta, aceste Sfinbte Sarbatori sunt mai mediatizate, desi normal ar fi sa ne purtam mereu cum ne purtam in timpul acestor sarbatori, sa nu uitam niciodata ca suntem crestini, dar omul asa este, cu liberul arbitru, si uita de cele sfinte cand o duce bine, ne amintim de Dumnezeu doar cand ne este greu, si prin asta dovedim ca suntem egoisti...
Ar fi bine sa fim in fiecare clipa cu gandul curat dar nu se poate, traim intr-o lume moderna, in plina viteza si ispita, nu mai reusim sa facem ceea ce strabunicii nostri reuseau fara prea mari eforturi:sa ne pastram mereu credinta vie...
Asa ca, Eleno draga de asta abia atunci ne amintim, la sarbatori, fiindca atunci reusim cumva sa ne mai rupem de cotidian, e o realitate cruda, dar acesta este adevarul!@
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Deoarece aceste sarbatori sunt foarte mediatizate.De sarbatori ne amintim ca suntem crestini si multe altele. E foarte gresit asta si de aceea ori esti mereu credincios si samaritean, ori deloc.Eu sunt in a doua categorie mereu, asa ca n-am probleme. E mai bine fara regrete
.
Daca ne accepta si cu bune si cu rele nu stiu... Dar cred ca e cineva care noteaza intr-un carnetel toate nazbatiile noastre pe care le vom plati la un moment dat
.
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
