Toate în afară de d). Eu cred că un om trebuie să fie de-a dreptul idiot ca să nu fie fericit doar din cauza că e conștient că nu ține o veșnicie. Toți ar trebui să fim conștienți de asta dar asta nu ar trebui să ne oprească să ne bucurăm că altfel trăim absolut degeaba!
În rest sunt și alte motive însă nu stau să le enumăr.
A,b,c,e,f.
Dar după cum zicea bătrânul Ragnar, odihnească-se în Valhalla: "Unhappiness is more common than happiness. Who told you you should be happy?"
Orice om are problemele lui dar toate pot fi rezolvate mai devreme sau mai tarziu,nu e mereu chestia de bani sunt multe motive,nu numai bani sunt importanti pe lume,bani se duc odata si odata.
Avem motive destule sa fim fericiti si tristi sau furiosi si agitati, pot fi motive fie mai importante sau din notive total tampite.
Fie de batranete, fie ca nu poti suporta anumite schimbari ale vietii, fie ca nu mai poti da timpul inapoi ca sa repari o greseala facuta, sunt mai multe.
Dupa cum am mai spus, e o combinatie intre ce ai spus tu mai sus Chifteluta
G. De cele mai multe ori omul cauta fericirea in exterior cand ea de fapt se afla in interior. Eu consider ca fericirea este o stare de liniste si echilibru pe care ti-o " cultivi" singur si nu cu ajutorul lumii materiale, nu depinzand de anumite persoane. E ceva ce construiesti in interior si ajunge sa se vada la exterior, isi pune amprenta pe chip, pe atitudine. Mai este si tendinta de a se bloca in anumite stari negative si de a ramane acolo, in loc sa-si schimbe starea daca vede ca nu poate modifica nimic in acea situatie.
Ba depinde și de exterior că altfel nu am mai avea nevoie de nimic ce ne poate oferi societatea, deci am fi total independenți ceea ce prin firea noastră umană nu suntem!
Da, depinde si de exterior dar baza tot in interior sta. Mi se pare ca tot ce vine din exterior doar ajuta la intensificarea starii de fericire, dar degeaba esti praf pe interior si ai parte de cateva oportunitati care te bucura pentru ceva timp - intensitatea lor oricum scade si ramai cu nimic. De asta am zis ca e mai important echilibrul interior.
Ceea ce e în interior procesează ce e în exterior. Că tot îmi place mie să vorbesc de sisteme fizice. Ceea ce e în exterior reprezintă datele de intrare. Ceea ce e în interior reprezintă sistemul care e de obicei un grey box-foarte puțin transparent- ca să îi zic așa(adică ceva care tinde în a fi un black box dar nu este chiar un black box) în sensul că nu putem generaliza prea mult comportamentul a ceea ce e acolo sau să îl cunoaștem, înțelegem prea bine, că suntem diferiți, însă sunt și lucruri ce ne leagă. În fine. Acel interior procesează și interpretează datele de intrare într-un anumit mod, mod care ține de caracteristicile noastre interioare. În interior are loc procesul, aici așa e, un proces care ține și de noi dar care clar e dependent de acele date de intrare căci pe alea le interpretează. Acest proces poate funcționa în anumite feluri. Suntem noi inginerul însă inginerul care se ocupă cu ceea ce poate în sensul că el poate lucra cât de bine sau prost(influența noastră) dar contează și piesele pe care le are la îndemână acolo(caracterul nostru). Datele de ieșire ar fi atitudinea noastră față de viață, față de noi, față de cei din jur și starea noastră sufletească. Eu așa văd la general fericirea asta.
Am observat si-mi place abordarea ta , pana la urma totul in jurul nostru tine de fizica si chimie. Frumos mod de a interpreta fericirea ^^
Mulțumesc frumos. Asta înseamnă să împaci umanismul cu realismul. Dacă refuzăm să fim niște încuiați care nu pot privi lumea în ansamblul ei(că lumea în care trăim are atât aspecte umaniste cât și realiste) ignorând unul dintre acele aspecte(că deh argumentul principal e că așa suntem construiți ceea ce iar pentru unii e bătut în cuie) viziunea ne poate fi mult distorsionată. Totul se rezumă la fizică, chimie, exact, însă eu cred că totul se rezumă de asemenea la propriul nostru suflet, sau conștiință, fără de care nu am putea percepe frumosul care este dat de aceste procese fizice, chimice, am percepe doar robotic lucrurile sau nu le-am percepe deloc deci nici nu le-am înțelege din punct de vedere uman. Asta e frumusețea umană, totul ăsta care ar trebui la fiecare dintre noi să alcătuiască un întreg, să fie un tot unitar, o prismă, ca la logo-ul ăla de la Pink Floyd, gen. Prisma asta, sau sufletul, transformă simpla lumină într-un spectru de culori dar ca să existe acele culori(umanismul/ arta) e nevoie de acea lumină(știința). E un lucru foarte frumos că am avut șansa să ne naștem prisme, cred eu, chiar dacă există atât culori calde cât și culori reci, și astea intră ca un tot unitar în filosofia frumosului din punctul meu de vedere.
Deoarece orice om are si necazuri. O sa fim fericiti pe deplin când o sa ajungem in rai.
Kiki20098 întreabă: