De ce plangem la moartea rudelor si la moartea oamenilor pe care ii cunoastem si cu care am avut ceva in comun?

De ce e apa uda?

Ar trebui sa se faca un top separat, unul cu useri care pun cele mai multe intrebari idioate. Tu, Golopenta ala, Ninikitty aia pe care nu prea o mai vad, doamna aceea Asiminoaie sau cum ii zice si inca cativa ati ocupa locurile fruntase. Am inteles ca nu vrei sa muncesti pentru ca ai o mentalitate de rahat si te consideri astfel sclav, am inteles ca ai tu fel si fel de probleme cu oamenii, insa sa ne intrebi de ce plangem la moartea rudelor mi se pare o idiotenie fara cusur. La moartea mamei, tatalui sau bunicilor tai, tu o sa dai petrecere, nu? Aa si sa nu uit, numele tau e in ton cu intrebarile, adica oribil, copilaresc, fara sens si prostesc.

Intrebarea e buna doar ca e pusa prost, suferinta fizica, emotionala au ceva in comun ambele se petrec in creier sa stii

Nu îmi stă în caracter să spun așa ceva, dar se pare că tu ești inapt mintal să nu poți să-ți dai seama că suferi când pierzi pe cineva la care ai ținut.

Doar daca esti plecat cu sorcova nu ai p utea sa nu te simti miscat dupa acele pierderi. E ca si cum ai intreba :'' Cand e frig afara, noua de ce ne este frig''? Serios acum!

Pentru ca am tinut la ei si ne pare rau ca ne parasesc traind mereu cu gandul ca nu o sa ii mai vedem niciodata. Asta declanseaza in mintea noastra o oarecare stare de nesiguranta si automat multe amintiri legate de acea persoana. Si cand ne gandim ca nu o sa mai avem, starea se intensifica. Astfel apare plansul.

Bine, sunt si persoane care nu plang, dar in mintea lor, se descarca foarte mult.
Si mai sunt si alte persoane care considera ca trebuie sa plangi neaparat la o inmormantare.

Pentru că ăh, suferim şi chestii.

Deoarece le simtim lipsa si cand ii avem langa noi nu stim sa ii pretuim!
De altfel, nu trebuie sa ne sperie moartea unei fiinte dragi, a mamei sau a unui fratior, nu trebuie sa va intristeze peste masura.
Pentru ca moartea nu este sfarsitul vietii, ci trecerea spre o alta viata.

Ca o sa le simtim lipsa.

Întrebările tale nu încetează să mă surprindă...

Pt ca NICIODATA nu ii vom mai revedea, nu vom mai putea vorbii cu ei, nu ii vom mai putea strange la piept, nu vom mai putea impartasi momente fericite sau triste cu ei...NIMIC-deja ei NU mai exista...(aici) si pasta e trist...

Cand moare cineva, ai avut in comun sau nu ceva cu el, subconstient iti provoaca o stare de tristete, mai profund se reflecta asupra ta, atunci cand moare cineva apropiat, sau doar cunoscut, mai intii de toate realizezi ca nu o sa mai vezi persoana aceasta niciodata, si acest lucru intra in combinatie cu amintirile despre ea (clipele petrecute impreuna rele-bune nu conteaza),, plansul e ceva normal, este raspunsul sufletului la intimplare, la min saptamana trecuta a murit bunica,, cand ma duceam la inmormantare mi am spus,, in niciun caz sa nu plang, sa ma abtin, si asa am facut pana la momentul cand au inchis pentru totdauna sicriul si au coborato in groapa, atunci nu m-am putut abtine, si am plans chiar si a doua zi, dar m-am simtit depresiv vreo cateva zile,, dar timpul le trece pe toate. totusi imi pare rau ca pe toti ne asteapta aceasta soarta... Sper ca te am putut ajuta macar putin!