Cine a zis că nu se prăjește? Ai încercat tu și nu s-a prăjit?
Denumirea vine de pe vremea lui Ștefan-cel-Mare când gospodinele erau extrem de surmenate. Tot năvăleau turcii și ele trebuia să otrăvească fântânile, să dea foc la grâne și să fugă în codru.
Și uite așa, uitau plăcinta în cuptor, iar când se întorceau o găseau "prăjitură". O îmbibau în ceva sirop de miere și i-o dădeau răzeșului s-o mănânce. Că ăla oricum venea beat pleasnă de la luptă și nu prea se prindea.
- Ce-i aista, bre?
- O plăcintă prăjită di mini.
- Hmm... bună. O să-i zișem prăjitură.
The End.
Bravo, mă! Compozitie proprie?
"Prăji" cum o răsfățăm mai nou.
"Pisi, vrei o prăji?" e deja formula de agățat.
Bine, mulți îi folosesc doar rădăcina :"Pisi, vrei o tură?"
De fapt, care-i rădăcina?
Bosca_Robert_1999 întreabă: