De ce se fuge din orfelinatele din Romania? E asa de naspa?

Banuiesc ca daca ai ajuns acolo inseamna ca cuiva nu i-ai mai trebuit si esti singur! Iti poti lua inima-n dinti si cu: credinta, determinare si putin noroc incerci sa te pui singur pe picioare. Te poti gandi ca nu-i floare la ureche sa tii sub control o multime de mici / mari jucausi, care mai de care mai curios si mai nastrusnic insa cred ca locul in sine, fara prea multe facilitati, ii determina sa plece. Am vazut si ingrijitori fara strop de iubire pentru astfel de copii, fara pregatirea necesara tratarii acestor cazuri, fara initiative in ceea ce-i priveste etc. etc. Apoi noi functionam asa: daca cineva nu are incredere in noi, nu ne iubeste, ne simtim abandonati, atunci suntem ca niste fiare in cusca - cand scapam, fugim ca nebunii si nu ne mai uitam inapoi. Numai bine!

Da, am auzit de cazuri in care copii mancau bataie pe acolo, bine astea erau cazuri de prin 90-2000. Dar nu cred ca s-a schimbat mare lucru de atunci.

Da.Nu e cel mai bun loc în care să te afli.

Pentru ca e legea junglei.Asemanator cu puscaria doar ca la orfelinat iti da voie sa mergi la scoala si poate te mai scoate duminica pana in parc.
Normal ca la nici un copil nu ii pica bine sa stie ca o fost lasat acolo de catre parinti pentru ca nu l-au vrut

Da.Nimanui nu i-ar place sa stea acolo.

In multe orfelinate conditiile sunt groaznice, de aia pleaca. Totusi s-a evoluat si la capitolul asta si nu mai e ca inainte, cel putin nu peste tot.
Problema cea mai mare, care ii afecteaza pe toti copiii e lipsa dragostei parintesti. Asta e ceva ce le va lipsi toata viata. Ei trec prin numeroase socuri emotionale, spre exemplu cand un alt copil e adoptat. Copiii isi pun intrebari de genul : de ce el a fost adoptat si eu nu, poate ca e ceva gresit la mine etc.
Alte socuri emotionale au loc atunci cand sunt mutati dintr-un orfelinat in altul. Copiii isi stabiliesc si ei relatiile cu ceilalti copii, se ataseaza de cei care ii ingrijesc ca de niste parinti si traiesc aceiasi suferinta pe care au trait-o cand au fost despartiti de ei. Si lucrurile astea ii fac sa paraseasca orfelinatele.

Se fuge pentru că sunt condiții rele.

Se fuge din orfelinate fiindca acea locatie reprezinta in toata plenitudinea sa, IADUL adus la suprafata.

Adrian Păunescu
Orfani

A fi om e mai greu decât plumbul pe lume,
Noi nici nume n-avem. Dar câţi oameni au nume?

Ne-aţi uitat în cămin şi ni-i greu şi ruşine,
Mai cumplită, oricum, e uitarea de sine.

Suntem răi între noi, tot ce-i rău ne-răieşte,
Cei mai răi sunt acei ce urăsc omeneşte.

Noi - parinţi nu avem, cum destinul ne arată,
Pe pământ, cei mai mulţi n-au nici mamă, nici tată.

Poate că, între noi, peste traiul de câine,
Sunt cei supradotaţi pentru lumea de mâine.

Şi mai mare ca noi e, oricum, altă rană,
Un popor de orfani, într-o lume orfană.