De ce se spune că simțim cu inima? De ce tocmai cu inima?
Nu puteau și ei să spună că simțim cu rinichii, sau cu plămânii? Sau cu pancreasul )?
De unde până unde s-a ajuns tocmai la inimă?
Știți vreo legendă sau ceva?

De ce oamenii deseneaza inimi/inimioare peste tot, colorate in toate culorile posibile si unori cu o sageata in ele? Oare nu pot sa deseneze un pancreas sau un rinichi sau glanda tiroida?

Inima e sursa in noi
Adica pompeaza sange,sangele circula,da energie,avem viata,e organ principal
Ficatul se regenereaza,fara un rinichi poti trai, si tot asa, dar inima e doar una.chiar daca acum se poate face transplant,mai demult nu era asa
de-aia vorba aia"esti inima mea"-esti tot ce am mai scump,esti viata, cam asta inseamna
si de aici au plecat tot felul de expresii, proverbe

Acum, depinde. Cand simti cu inima, adica ai sentimente... gandeste-te ca daca nu am avea inima, noi nu am mai exista si am fi un nimic, ceva neutru in lume. Inima=viata, daca ai viata, ai sentimente. Cel putin, eu asa gandesc. Si nu, nu stiu nicio legenda legata de expresia " simtim cu inima ", pentru ca mie mi se pare ceva logic...
Sper ca te-a ajutat cu ceva raspunsul meu!

Pai,gandeste=te care dintre organele enumerate de tine isi inteteste ritmul de functionare,tresalta si se zbate,impinge mai mult sange spre obraji facandu-ne sa rosim cand suntem emotionati,sau il trage inapoi racind maini sau picioare, facand sa paleasca aceeiasi obraji atunci cand suntem inspaimantati sau chiar ingroziti? Niciun alt organ decat inima nu e mai fidel trairilor sufletului nostru:rinichii fauresc imperturbabili urina, ficatul fabrica fiere fie ca noi ne bucuram sau suntem intristati.Singura inima e una cu noi in fiecare clipa traita; si atunci,cum n-ar fi ea intelegatoarea si fidela detinatoare a tuturor sentimentelor noastre? Inima e centrul fiintei noastre nu numai fizice ci si sentimentale; daca am inteles eu bine(si s-ar putea sa fi inteles prost, dar ce mai conteaza?)- dupa momentul in care murim rinichii mai functioneaza o vreme; pe cand inima, fidela vietii se opreste odata cu ea.Sa stii, Rury, ca nu numai se spune ci chiar asa este:simtim tocmai cu inima.Numai bine.

Inima este organul care este conectat la combinatiile chimice inter-neuronale si primeste deopotriva toate starile emotionale. Ai observat si tu probabil cand vezi pe cineva care iti place in mod deosebit cum navaleste sangele in obraji. Acu' Rury eu pot sa spun ca te iubesc cu "pancreasul" ca nu te cunosc.

^
aveți dreptate toți, în felul vostru... doar că mai este ceva. Inima este controlată de creier, iar el îi dă impulsurile acela atunci când se declansează în noi adrenalina (parcă ea era răspunzătoare pentru sentimentul asta de dragoste & fircă și altele, pe lângă alte aspecte, bineînțeles).
Atunci când cineva moare, într-adevăr se oprește și inima, însă creierul mai continuă să funcționeze preț de câteva clipe.
Însă probabil de aici pornește cealaltă zicală cu creierul, opus să spun așa inimii, care se împotrivește mereu și chestii din ăstea, cel logic și „rece".

@rebecuzzza simbolul de la inimă oricum nu seamănă cu inima cea reală, așa că puteam liniștiți să găsim un simbol și pentru un pancreas, rinichi sau glandă tiroidă, stai liniștită .