De ce se spune că trebuie să te ferești de furia omului răbdător/bun sau îndrăzneala timidului?

Eu stiu vorba "fereasca dzeu de bataia prostului"
daca introducem si vorba mea de sus si ale tale reiese cu alte cuvinte faptul ca si timidul si omul bun se enerveaza la un moment dat

Nu am auzit vorba asta.Presupun că are legătură cu faptul că oamenii nu sunt ceea ce par, iar adesea oameni timizi, aparent foarte buni, se dovedesc a fi capabili de multe atrocități, chiar crime în serie.

Omul care are în răbdarea sa ca scop și intenție și în fapta sa ce va urma so comită cu bună voință cu bună știință cu buna voie și intenție ca rău și a face rău unui om fără frica cu Adevărată de Dumnezeu. Acel "om" nu este omul lui Dumnezeu cu Adevărat. Omul bun nu face rău și nici nu se schimbă în rău ori cât de mult rău ar trăi ar vedea ar primi un om cu Adevărată al lui Dumnezeu și frica lui Dumnezeu el merge se dăruiește lui Dumnezeu și caută soluția în rugăciunea sa nu în a răspunde la rău cu rău. Amin.


Omul care are în scop rău și în fapta sa să facă rău acel "om" nu este omul lui Dumnezeu cu Adevărat.

Săne ferim de "omul" fără Frică de Dumnezeu și fără Dumnezeu în inima lui sufletul lui și fapta sa Adevărată căci acel "om" are doar ură în el invidie lăcomie prostie dușmănie...de la asemenea "om" vom primi și vedea doar rău și "dreptatea" sa "legea" sa

Omul cel Adevărată cu Adevărat al lui Dumnezeu Niciodată nu va face rău nu va răspunde la rău cu rău va căuta în rugăciunea lui față de Dumnezeu soluția da nu va căuta dușmănie răutate Prostia căci Dumnezeu este cel ce știe cel mai bine. Amin.

Omul fără frică de Dumnezeu și fără Dumnezeu în sufletul și inima sa este Absolut nimic și rătăcit.
Părintele Constantin-Valer Necula

Probabil deoarece omul bun si timidul tin in ei supararea/furia, si la un moment dat, se enerveaza asa de tare, ca ajung sa facă ceva si sa ii tii minte toata viata

Rabdator: suporta multe, dar omul la un moment dat, face cu nervii. Si e una un om care isi descarca nervii la fiecare mica problema, si alta cand isi descarca unu care a tinut in el pana nu mai poate.
imagineaza ti un balon, cel cu rabdare putina e cel care imediat ce se umfla arunca aerul afara, cel care e rabdator, tine in el, pana aproape pocneste, si cand nu mai poate, vezi toti nervi odata.
Timizii in general nu vorbesc mult, si cand e ceva, se inchid in ei, nu le place sa se exteriorizeze, de asta, tot ce le zici, ei pun in inima, dar nu prea arunca inapoi, nu prea au acel curaj, acea indrazneala, inseamna, ca omul e asa de plin de nervi, incat nu ii mai pasa de cel inconjoara, a pierdut sensul realitatii.
Ambele, se refera aici, mai mult, la faptul ca cei doi cand se enerveaza, ajung la extreme, tocmai pentru ca tin in ei(presiunea se aduna, fata de oamenii care nu tin nimic).
Vorba nu se refera ca oamenii care se supara usor sunt mai buni, ci sa nu fii acea persoana, care specific, incearca sa supere oamenii pana cedeaza.
(Sunt si oameni, care au placere, in a enerva persoanele, care nu prea raspund).